24
Drept penal. Partea generală • Teste-grilă
103. Nu constituie infracţiune:
a. fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă interes public;
b. fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă în condiţiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate;
c. fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele justificative.
104. Referitor Ia trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, se poate afirma că: a. cerinţa tipicităţii este regăsită în primele două elemente ale definiţiei infracţiunii, respectiv prevederea faptei în legea penală şi vinovăţia; b. lipsa tipicităţii este determinată de existenţa unei cauze justificative; c. în unele situaţii nu trebuie reţinute în mod cumulativ.
105. Tipicitatea obiectivă:
a. se referă la prevederea faptei în legea penală, ca element din cadrul definiţiei infracţiunii; b. nu poate exista la infracţiunile săvârşite din culpă; c. se referă la caracterul nejustificat al faptei săvârşite.
106. Conţinutul constitutiv al unei infracţiuni este dat de: a. totalitatea condiţiilor cerute de lege cu privire la latura obiectivă şi latura subiectivă; b. totalitatea condiţiilor cerute de lege cu privire la obiectul, subiectul şi latura obiectivă; c. totalitatea condiţiilor cerute de lege pentru ca o faptă să constituie infracţiune.
107. Conţinutul juridic al unei infracţiuni este dat de: a. totalitatea condiţiilor cerute de lege cu privire la latura obiectivă şi latura subiectivă; b. totalitatea condiţiilor cerute de lege cu privire la obiectul, subiectul şi latura obiectivă; c. totalitatea condiţiilor preexistente şi conţinutul constitutiv.
108. Conţinuturile de infracţiune se clasifică, după criteriul variantelor de incriminare,în:
a. conţinuturi de bază sau tipice şi conţinuturi calificate; b. conţinuturi atenuate şi conţinuturi agravate;
c. conţinuturi juridice şi conţinuturi constitutive.
109. Obiectul unei infracţiuni îl constituie:
a. bunul sustras sau distrus prin săvârşirea faptei;
