Supraviețuirea le spune oamenilor că ego-ul lor este pe primul loc, că

drepturile lor sunt supreme față de drepturile celorlalți, iar dacă viața lor este dificilă, dificilă în fiecare zi, și se tem în permanență că își pierd locul de muncă, că vor rămâne singuri pe viață, că nu vor avea prieteni, că vor fi discriminați și umiliți, dacă au toate aceste temeri pe deasupra, instinctul lor de supraviețuire este și mai puternic, capacitatea lor de a gândi este și mai mică, iar ei sunt chiar mai reactivi decât un animal sălbatic.

Nu le pasă de ceea ce credeți voi sau alții sau oricine altcineva. Ei nu citesc, nu ascultă, nu le pasă decât de ei înșiși. Ei sunt obsedați de supraviețuire!

Logica înseamnă zero pentru ei. Ei sunt conduși de instinctul de supraviețuire.

Acesta este efectul pe care modul de supraviețuire îl are asupra oamenilor. Ei vor doar să trăiască. Întreaga lor existență este în modul de supraviețuire. Ei nu au timp, bani, spațiu, obiceiuri sau posibilitatea de a gândi. Și ori de câte ori sunt mai aproape de astfel de capacități, guvernul se grăbește să le diminueze capacitățile analitice prin amenințări cu războiul, terorismul și alte mijloace de represiune. Ei sunt făcuți proști de sistemul însuși.

Acum, imaginați-vă că construiți un puzzle. Ce piese s-ar potrivi cu modelele de ascultare pentru supraviețuire? Una dintre aceste piese ar fi cu siguranță

războiul. Așa ajungem la modelele supraviețui-urma-supune-te-caută, supraviețui-urma-supune-te-propune

și

supraviețui-urma-supune-te-

rejectează.

Ca urmare, totul în viața acestor oameni se încadrează în aceleași tipare.

Cei mai mulți cred că dragostea este reprezentată de doi oameni cu aceeași gândire care trăiesc împreună și gândesc ca unul singur, cred că prietenii lor

sunt cei care laudă orice act stupid, cred că dragostea este o supunere oarbă

bazată pe supraviețuire, ca genul de supunere-supraviețuire pe care îl vezi într-un grup bisericesc. Și pe cine mai iubesc ei? Doctori, asistente, oameni de știință, pentru că toți sunt angajați în supunerea de supraviețuire. Dacă te supui lor, vei supraviețui. Combinație perfectă!

Ce este mai înfricoșător pentru acești oameni prinși în capcana propriilor temeri? Necunoscutul! În necunoscut, nu te supui decât ție însuți și nu știi dacă poți supraviețui. Prin urmare, ideea reîncarnării ar trebui să fie ridiculizată și respinsă. Pentru că, de îndată ce le spui oamenilor că sunt nemuritori, frica de moarte dispare.

Este o șmecherie, înțelegeți. Oamenii au fost conduși în sclavie și ignoranță

spirituală. Și de aceea sufletul lor nu poate evolua și părăsi planeta.

Capitolul 58 - Suprimarea ascensiuni umane R eligia își asumă un rol important în menținerea umanității în sclavie, deoarece ascensiunea spirituală are loc prin dezvoltarea unei gândiri independente și a unei gândiri etice. Aceste trăsături stau la baza dezvoltării empatiei și altruismului. Iar acestea nu pot fi găsite dacă cineva își supune deciziile sale cu privire la ceea ce este corect sau greșit unei autorități superioare pe care o numește Dumnezeu.

O astfel de moralitate de grup, împreună cu teama de discriminare și de expulzare, formează o barieră groasă pe care nimeni nu o poate trece pentru a-și găsi propriul drept de a gândi.

Același drept este suprimat ori de câte ori cineva încearcă să-și dezvolte discernământul prin analiza și compararea diferitelor scrieri religioase, sau chiar interpretări și traduceri.

Fiecare preot care îi condamnă pe cei care încearcă să analizeze traducerile cărților pe care le urmează, atacă libertatea de gândire în propriul grup.

Așadar, după cum vedeți, nu există religie liberă, indiferent cât de mult încearcă orice grup să se prezinte ca fiind deschis la dezbatere.

Fără o înțelegere clară a eticii și a justiției, un suflet nu poate spera să scape

de această planetă închisoare și să se mute în raiul promis - o planetă a conștiinței superioare. Deci, în mod ironic, ceea ce îi atrage pe oameni în religie este exact ceea ce le este privat prin moralitatea de grup folosită

împotriva lor în cadrul acelorași grupuri religioase.

În acest fel, religia ajunge să fie în slujba extratereștrilor care doresc să țină

omenirea blocată pe această planetă și înrobită, deoarece omul nu are altă

cale de a evada și de a se muta pe planete mai bune, adică pe cele de pe care provine sufletul său.

Menținerea umanității în război și lupta în diferite grupuri, din motive religioase sau de altă natură, menține, de asemenea, densitatea sufletelor la cel mai scăzut nivel posibil, deoarece acesta este nivelul fricii.

De fiecare dată când omenirea a căutat să se unească pentru un scop mai înalt și să educe masele în învățături spirituale, așa-numitul Dumnezeu biblic a decis să ridice oamenii unii împotriva altora. Geneza 11:1-9 ne arată această

intenție, spunând: "Haideți să ne coborâm și apoi să le încurcăm limbile, ca să

nu-și poată înțelege unul altuia vorbirea".

De asemenea, se pare că acest Dumnezeu biblic i-a împrăștiat pe oameni pe toată planeta, astfel încât aceștia să nu se poată aduna pentru un scop comun, așa cum sugerează Geneza într-un pasaj: "Domnul i-a împrăștiat de acolo pe toată fața pământului".

Este o coincidență atunci când covidul 19 este folosit ca scuză pentru a împiedica oamenii să călătorească sau pentru a-i ucide pe cei care doresc să

facă acest lucru cu vaccinuri obligatorii pentru a se îmbarca în avioane?

Oamenii au fost întotdeauna tratați ca niște vite și continuă să fie tratați în același mod. Încercarea de a împărtăși adevăruri mai înalte a fost întotdeauna suprimată și situația nu s-a schimbat. Cenzura adevărului continuă și astăzi,

în ciuda diverselor mijloace pe care oamenii le au acum la dispoziție pentru a împărtăși informații.

Doar adevărul oficial este acceptat ca fiind cel principal. Orice altceva este ridiculizat și respins.

Atunci când ridiculizarea nu își atinge obiectivele, cei care împărtășesc adevărul sunt închiși pe baza unor acuzații false sau sunt uciși în moduri care seamănă cu sinuciderea.

În ciuda acestor atacuri asupra celor iluminați, eliberarea sufletului vine prin cunoaștere. Autorul Sir Charles Eliot explică faptul că "suferința este rezultatul faptului că sufletele sunt înrobite de materie, dar această înrobire nu afectează natura sufletului și, într-un anumit sens, nu este reală, deoarece atunci când sufletele dobândesc o cunoaștere discriminatorie și văd că nu sunt materie, atunci înrobirea încetează și ating pacea veșnică.

Buddha, la fel ca mulți alți mari învățători care au venit pe această planetă, a explicat același lucru spunând: "Rădăcina suferinței este atașamentul".

Capitolul 59 - Iisus pe care îl urmează creștini S e știu foarte puține lucruri despre Iisus sau despre alți profeți care nu au scris niciodată nimic cu propriile lor cuvinte și, deoarece tot ceea ce este scris în Biblie se bazează pe ceea ce s-a spus despre Iisus, putem pune la îndoială aproape totul. Dar putem crede cu siguranță că Isus ar fi spus adevăruri care se aliniază cu cele ale multor alți profeți adevărați.

Mai mult, chiar dacă luăm în considerare aceste învățături, o mare parte din ceea ce a fost împărtășit în numele său a fost schimbat sau șters la conciliile de la Niceea, și într-o asemenea măsură încât putem discredita întregul creștinism modern și numeroasele sale ramuri.

Nu a existat o Biblie, așa cum este cunoscută astăzi, până în jurul secolului al XII-lea, și trebuie remarcat faptul că conciliul din 553 d.Hr. a șters unele dintre cele mai importante învățături ale acestei cărți, și anume referințele lui Iisus la reîncarnare.

Dacă luăm în considerare și numeroasele cărți care au fost în întregime respinse și cenzurate de-a lungul istoriei, întreaga dimensiune a adevăratei Biblii ca carte legată de Isus ne-ar conduce la un creștinism foarte diferit de cel pe care îl cunoaștem astăzi. De fapt, ar putea să ne conducă la multe

moduri diferite de exprimare a creștinismului, așa cum a fost cazul înainte ca Imperiul Roman să înceapă să persecute aceste grupuri și să le condamne la exterminare.

Orice lucru care contrazicea versiunea oficială a bisericii era respins, oricât de important ar fi fost.

Printre aceste învățături se numără referirea la păcat ca fiind orice naștere rezultată în urma unor relații sexuale între oameni și la sacru ca procreare între o femeie virgină și un înger, corespunzând astfel textelor mesopotamiene care fac referire la marele păcat al paradisului - alterarea genetică ce a făcut posibilă procrearea de sine stătătoare a oamenilor. Înainte de asta, procrearea era posibilă doar între zei și oameni.

Textele antice sugerează că femeile umane au fost fecundate de acești zei, care erau adesea înconjurați de femei în acest scop.

Referirile la îngerii căzuți din Biblie care au făcut sex cu femei, la îngerii care au lăsat-o însărcinată pe Maria și alte femei și la Iehova, menționează atunci aceleași ființe și nu entități separate, așa cum se învață credincioșii din religiile abrahamice.