Norman Manea, Întoarcerea Huliganului

Recenzie de Eva Grosz

Născut în 1936 la Burdujeni, lângă Suceava, într-o familie de evrei, Norman Manea a fost deportat în lagărele din Transnistria, fiind copil, împreună cu familia lui.

Repatrierea familiei în 1945 era la început plină de speranţe, dar, în curând, nesiguranţa existenţei într-un nou regim de teroare se face simţită în familia Manea.

Conflictul interior între dorinţa de a se elibera din ghetoul trecutului şi dorinţa de a fi asemenea celorlaţi, acea senzaţie a captivului adversităţii interioare, de care pomeneşte mereu autorul, domină viaţa întregii familii .

Tatăl o manifestă în tăcere şi demnitate. Mama în veşnică agitaţie şi nelinişte.

Scriitorul se închide în cochilie care este nu altceva decât cochilia limbii în care scrie, limba în care a învăţat, iar apoi a devenit scriitor.

În 1986 părăseşte ţara şi în 1988 ajunge în SUA .

Întoarcerea Huliganului este un document inedit despre România din perioada din cele două regimuri de teroare. Tragedia incertitudinii existenţiale. Tragedia lipsei de identitate. Tragedia evreilor din diaspora de 2000 de ani.

Titlul nu este ales întâmplător.

În 1934 apare cartea lui Mihail Sebastian - Cum am devenit huligan - care este un răspuns la insultele aduse la adresa lui de către intelectualii acelei vremi care se alăturaseră deja grupurilor legionare și mai ales la prefaţa intelectualului legionar Nae Ionescu, scrisă la cartea lui Sebastian De două mii de ani care reflectă căutarea identităţii şi contradicţia interioară care se naşte în sufletul evreului și cetăţeanului român Josif Mendel Hechter/Mihail Sebastian. Insultelor la care e expus, Sebastian răspunde în eseul Cum am devenit huligan.

În librăria bunicului Avram din Burdujeni se purtau discuţii pline de tensiune şi îngrijorare în legătură cu apariţia acestor cărţi. Ariel, vărul rebel sionist şi literat decretase anul 1934 „Anul Avertismentului”.

Dar nu toţi îl luau în serios.

Iată cum descrie Norman Manea evenimentele :

"Viitorul ginere şi aleasa inimii sale [cei care urmau să devină părinţii lui Norman Manea] citeau şi ei în librăria bătrânului Avram, ziarele şi cărţile momentului,aşa că

ştirea lansată de vărul Ariel nu avea cum să-i surprindă: romanul De două mii de

ani, apărut în acel an stârnise un enorm scandal în lumea bucureşteană ! Autorul nuse numea Mihail Sebastian, cum era tipărit pe coperta gri-bleu a cărţii, ci Iosif

Hechter, iar incendiara prefaţă a romanului se datora ideologului legionar NaeIonescu, mentorul, cine ar fi crezut, al bietului Hechter!

Prefaţa domnului Ionescu susţinea că admiratorul şi ucenicul său nu era, pur şisimplu om de la Dunărea Brăilei, ci evreu de la Dunărea Brăilei.

Faptul nu putea fi, se pare, nici ignorat, nici schimbat: Hechter-Sebastian şicoreligionarii săi, chiar dacă atei şi asimilaţi, nu puteau fi români.Românii suntromâni pentru că sunt creştini-ortodocşi şi creştini ortodocşi, pentru că sunt români,explicase legionarul Ionescu.

Simplu, ca bună ziua !"

Nu voi rezuma conţinutul cărţii care, cred eu, este o lectură din cele care nu pot lipsi din biblioteca fiecăruia dintre noi, nu numai pentru frumuseţea stilului, dar şi pentru că romanul este un document al secolului al XX-lea din Romania. Un document trăit.

Voi cita doar din partea finală, când Norman Manea revine în Romania în 1997, din capitolul A şasea zi, sâmbătă,26 aprilie 1997.

"Târzie oră de noapte. Pe ecranul de televizor se desfăşoară ceremoniile bisericeştiale Învierii.

Mă aplec asupra teancului de ziare. Reacţiile la Jurnalul lui Sebastian sunt variate.

Emoţie, uimire, iritare.

De ce m-ar interesa? Doar nu am fost prezent, când pătimaşul Ariel perora, în aniihuliganici dinaintea naşterii mele, în faţa micii audienţe în librăria bunicului, desprehuliganul Sebastian şi legionarii huligani cu care se aliaseră prietenii săi .

Sebastian nu are legătură cu Transnistria, nici cu Periprava.

Adevărat, şi el vroise să iasă din ghetou şi nu fusese întâmpinat cu flori, ci, previzibil,de alte ghetouri .

Şi el sub asediu rămăsese captivul adversităţii interioare .... asemănările greu deneglijat nu anulează, însă, diferenţele drastice.

Trăise în lumea vechilor coduri, gata să explodeze, eu am trăit, după ce codurileexplodaseră.

Nu, nu sunt Sebastian, dar dacă aş scrie despre Jurnal, aş fi acoperit din nou desudălmi şi pietre?Din nou onorat ca trădător, extrateritorial, "gunoi", agent al CaseiAlbe ?

Din "Întoarcerea huliganului", ed. Polirom 2011

Eva Grosz. 20 Iunie 2014