În unele dintre mitologiile voastre religioase, aveţi ceea ce se numeşte „Noul Ierusalim” sau oraşul sfânt, despre care s-a profeţit că va coborî pe Pământ şi îi va lua pe cei aleşi într-o slavă cerească.
Vizionarilor din cărţile voastre sfinte li se acordă foarte multă încredere, sunt veneraţi şi adoraţi, şi se crede despre ei că deţin adevărul absolut. O parte din aceşti profeţi şi profeţii descriu stări de conştiinţă, în timp ce altele se referă la intervenţia diferiţilor extratereştri şi maeştri înălţaţi în treburile Pământului. În următoarea noastră secţiune, vom intra în mai multe detalii cu privire la intervenţia care are loc în lumea voastră şi la modul în care aceste intervenţii au fost greşit interpretate.
Unele dintre intervenţii fac parte din A Şaptea Dispensă Divină, iar altele nu. Este esenţial ca sufletele să înveţe să facă diferenţa şi să discearnă între adevăratele intervenţii, bazate pe Dispensa Divină, şi eforturile excesiv de zeloase ale unor extratereştri neiluminaţi, care joacă un rol mesianic.
Există oameni care, în prezent, aşteaptă să fie teleportaţi pe nave spaţiale. Unii 86 „ critical thinking”, în lb. engleză – stilul de gândire în care se pun foarte multe întrebări despre afirmaţiile auzite, în încercarea de a le discerne şi a le găsi corespondente practice.
21
4
chiar şi-au pus vieţile „ în stand by 87” şi, pur şi simplu, stau şi aşteaptă să fie salvaţi din vieţile lor incomode şi nesatisfăcătoare. Cu excepţia unor rare cazuri (când este în interesul cel mai înalt şi mai folositor al sufletului), în vremurile care vor urma pe Pământ nu va avea loc nicio evacuare în masă. Se aşteaptă ca zone întinse ale Pământului să rămână relativ în siguranţă şi stabile, în timpul apogeului transformărilor planetare. Sufletele iluminate vor fi îndrumate cu privire la locul în care să meargă şi la ce să facă în timpul acestor perioade. Liniştirea minţii, vindecarea sinelui psihologic şi învăţarea modului în care se creează d.p.d.v.
metafizic vor juca, toate, un rol în capacitatea sufletului de a discerne şi de a deosebi vocea adevărată, a îndrumării interioare, de percepţiile distorsionate ale ego-ului şi ale extratereştrilor egotici care cred că salvează omenirea.
Acest medium şi ghidul său spiritual principal au explorat şi au explicat deja, în numeroase rânduri, subiectul intervenţiei extraterestre şi, prin urmare, nu vom mai spune nimic acum, până la capitolul următor. În această secţiune despre religie este posibil să ne referim la anumite învăţături şi imagini religioase, pentru a clarifica mai bine percepţiile religioase cu privire la transformările planetare. Totuşi, suntem neutri faţă de orice religie sau credinţă particulară.
Ce se întâmplă atunci când ego-ul controlează religia
Fiecare religie are un sâmbure (sau poate câţiva sâmburi) de adevăr. Este foarte probabil să fi auzit acest citat în organizaţiile voastre metafizice. Într-un fel, nu contează cu adevărat ce religie este urmată. Toate au un fir de adevăr ce curge prin ele, şi toate conţin foarte multă distorsiune a adevărurilor de bază. Acest fapt conduce la aderarea la sisteme de credinţă distorsionate.
Unele dintre cele mai populare religii au fost modificate intenţionat, pentru a înrobi cât mai multe minţi, prin introducerea ideilor care îi ţin pe loc pe credincioşi de la creşterea sufletului. De exemplu, introducerea vinei şi păcatului în creştinism a creat un amestec de adevăr şi ficţiune, care este menit să-i facă pe adepţii religiilor creştine să caute veşnic şi să nu găsească adevărul.
Liderii egotici ai diferitelor religii s-au jucat cu ignoranţa maselor, pentru a-şi menţine şi consolida puterea şi controlul. Uneori, acest lucru este făcut intenţionat şi cu premeditare, dar, adesea, cei care conduc diferitele religii au căzut în capcana ego-ului şi cred cu naivitate că urmează „cuvântul lui Dumnezeu”, în timp ce trimit soldaţi în luptă şi supun femeile şi copiii celor mai recente „maşinării de ucis”, şi bombelor „inteligente”.
Ei sunt convinşi că cei care nu cred la fel ca ei sunt „inamicul” şi merită să fie distruşi. Sunt hipnotizaţi să creadă că Dumnezeu trebuie cumva să triumfe asupra răului şi că lumina trebuie să fie victorioasă asupra întunericului. Asemenea sisteme de credinţă, de fapt, perpetuează identificarea cu tărâmurile dualităţii şi împiedică
87 „ în aşteptare”.
215
sufletul să se poată elibera de iluziile inerente lumilor guvernate de Maya 88 (cele patru dimensiuni mai dense).
Contradicţiile flagrante din asemenea acţiuni şi comportamente ar trebui să fie evidente pentru toţi cei care nu sunt complet hipnotizaţi de învăţăturile contradictorii ce sunt răspândite prin intermediul religiilor principale. Pentru noi, în tărâmurile mai înalte, este uluitor când vedem cărţile voastre sfinte pline de sloganuri precum
„Iubeşte-ţi aproapele” şi „Binecuvântează-ţi duşmanii”, iar apoi suntem martorii violenţei fără preget, săvârşită în numele lui Dumnezeu. Unii dintre învăţătorii voştri au spus că religia a ucis mai mulţi oameni decât orice altceva, în istorie. Suntem înclinaţi să fim de acord, bazându-ne pe observaţiile noastre.
Unele dintre războaiele care au avut loc pe Pământ sunt de înţeles, în special dacă implică dispute asupra teritoriului şi asupra aşa-numitelor resurse
„insuficiente”. În timp ce recunoaştem abundenţa nelimitată şi spaţiul infinit al universului Creatorului, înţelegem, de asemenea, că majoritatea dintre voi nu aţi putut să vă eliberaţi de credinţa în insuficienţă şi, astfel, aceia care merg la război pe motivul disputelor teritoriale, de fapt, îşi manifestă directivele credinţelor proprii.
Totuşi, uciderea care se face în numele unui „Dumnezeu drept şi plin de iubire”
reprezintă un cu totul alt subiect. Exact aceleaşi suflete care spun că Biblia este
„cuvântul lui Dumnezeu” sfidează în mod flagrant cuvântul lui Dumnezeu şi fac exact contrariul poruncilor existente, printre care se află şi „Să nu ucizi”.
Cercetând cărţile voastre sfinte – în special Biblia creştină – observăm că
poruncile sunt foarte precise (indiferent dacă sunt aliniate sau nu cu Voinţa lui Dumnezeu). De exemplu, nu se spune „Să nu ucizi, în afară de zilele de marţi, sau în afară de cazul în care duşmanul crede în Allah sau Iehova, şi nu în Isus Christos”. Şi totuşi, în fiecare zi, în lumea voastră explodează încă o bombă, ca testament al credinţei „Dumnezeul meu este mai bun decât Dumnezeul tău”.
Opiul maselor
Percepţia noastră asupra a ceea ce se petrece aici oglindeşte fidel ceea ce spunea una dintre figurile culturii voastre populare: „Religia este opiul maselor”. În acest caz, credinţele religiei fundamentaliste sunt folosite pentru a adormi mintea naivă cu o percepţie falsă – aceea că este în regulă să plouă cu moarte şi distrugere asupra concetăţenilor voştri, atâta timp cât acest fapt este atribuit Voinţei lui Dumnezeu. Pe undeva, mintea justifică aceasta prin modificarea învăţăturilor originale: „Dumnezeu este plin de iubire şi drept, dar uneori se înfurie şi îi loveşte pe păcătoşi”.
Este adevărat că Dumnezeu se înfurie – pentru că voi vă înfuriaţi şi sunteţi o 88 Termen din limba sanscrită, care are numeroase sensuri în jurul conceptului de „iluzie”. Pentru religiile din India, Maya este zeitatea principală care manifestă, perpetuează şi guvernează iluzia şi visul dualităţii în universul material.
21
6
parte din Dumnezeu. Totuşi, în cea mai înaltă dintre dimensiuni, în ceea ce învăţătorii voştri numesc „lumile lui Dumnezeu”, există o nemărginită iubire necondiţionată, care impregnează toate lucrurile. Există un aspect al lui Dumnezeu care este perfect, neschimbător, atotiubitor, veşnic atemporal şi constant (dincolo de tot ce înseamnă timp şi spaţiu). Pe măsură ce ieşiţi din percepţia dualistă şi transcendeţi cele 4 lumi mai dense, ale timpului şi spaţiului, veţi ajunge să înţelegeţi adevărul care există dincolo de toate iluziile vieţii voastre cotidiene.
Religia, aşa cum este practicată de cea mai parte a omenirii, creează o ruptură
în suflet, între partea care vrea să facă bine şi partea care reprezintă „sinele-umbră”
nevindecat. Credinţa în păcat şi în vină, pur şi simplu, justifică acţiunile sinelui-umbră, fără să facă ceva semnificativ pentru a-l vindeca. Dacă crezi că eşti un păcătos mizerabil, atunci este de aşteptat că vei continua să ucizi în numele lui Dumnezeu şi vei încerca să justifici acest lucru. Apoi, aştepţi să fii pedepsit de Dumnezeu, aşteptându-te să mergi în iad şi să suferi etern şi, astfel, reacţionezi la această credinţă nebunească prin a deveni hedonist şi a încerca să te scufunzi în plăcerile senzoriale, pentru a evita osânda inevitabilă care te aşteaptă.
Observăm acest efect de du-te–vino, între cei care încearcă să trăiască vieţi virtuoase, „cu teamă de Dumnezeu” şi cei care tind să se înconjoare cu tot felul de distracţii, în numele plăcerii şi materialităţii, pentru a evita moartea sigură a sufletului, atunci când vine judecata de apoi.
Cea mai mare problemă cu religia, aşa cum există ea astăzi pe Pământ, este că
necesită aderarea la o serie de credinţe care nu sunt aliniate cu Legea Divină
naturală. Biserica nu încurajează sufletele să îşi pună întrebări despre motivele din spatele religiei. Sunteţi învăţaţi să aveţi credinţă oarbă în cei care administrează
învăţăturile, cum sunt pastorii şi preoţii, să vă spuneţi rugăciunile cu credinţă şi să vă
