Tu nu mă cunoşti pe mine
Că mai are-un din te-n gură
Eu sunt burghezul Stănică
Are-un dinte şi o măsea
Care descânt la ulcică
Şi alea-s puse-n lopăţea
Cu lingura, cu ciaunelul
Când mănâncă molfăieşte
Cu barosul, cu ciocănelul,
Când bea apă mă stropeşte
Cu lingura te hrăneam
R: Aşa urâtul tatii, aşa
Cu pila te pileam
Foaie verde de mohor
Cu barosu-n cap dădeam,
M-a pus dracu' sa mă-nsor
De la rele te scăpam.
Că femeie ca a mea
R: Nu vrei, tată, nu
Nu mai are niminea
Colo-n vale la cireş
O trimit după ţigări
Mândra mea spală cămeşi
Îmi aduce lumânări
Şi le-ntinde pe nuiele
Şi-am bătut-o într-o seară
De lătrau câinii la ele
De suna ca trenu-n gară
Şi am trimis-o la părinţi
Strânge, mândro, rufele
Fără păr şi fără dinţi
Că turbează câinele
R: Aşa, urâtul tatii, aşa
Şi se zbate-n legătoare
Şi se zbate pân' ce moare
Uăi, Jănică frăţioare
R: Aşa, urâtul tatii, aşa
De-aş avea la mine parale
Aş merge în sat
La fântâna lui Adam
