ELEMENTE DE DREPT ADMINIS1RATIV ROMÂN - caiet de seminar 4.2 DEFINIŢIA ŞI TRĂSĂTURILE
FUNCTIILOR PUBLICE
Definiţie - complexul de puteri şi competenţe organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general, cu scopul de a fi ocupată, în chip temporar, de un titular, persoană fizică care, executând puterile în limitele competenţei, urmăreşte realizarea scopului pentru care a fost creată.
Trăsături:
- ansamblu de activităţi omogene prin care se realizează un interes general al statului sau al unei colectivităţi recunoscut de stat;
- ansamblu omogen de obligaţii şi drepturi;
- grad mare de diversitate: politice, cu caracter profesional, de conducere, de execuţie, autonome sau independente;
- caracter legal - ansamblul drepturilor şi obligaţiilor respective sunt stabilite numai prin lege sau în baza şi în condiţiile prevăzute de lege;
- autorităţile competente a crea funcţii publice: Parlamentul
Guvernul şi ministerele - dreptul de a putea înfiinţa, cu avizul Curţii de Conturi, organe de specialitate în subordinea lor, cu condiţia ca legea să le recu-noască o asemenea competenţă.
- continuitatea - poate fi întreruptă numai prin desfiinţarea ei pe motiv de oportunitate sau legalitate;
- este încredinţată numai unei persoane fizice; 35
