ar avea capital de stat).
În sfârşit, chiar şi în cadrul aceleiaşi categorii de persoane juridice conţinutul capacităţii de folosinţă este determinat de scopul pentru care fiecare asemenea subiect colectiv de drept a fost înfiinţat, scop care este menţionat în actele sale constitutive. Astfel, potrivit art. 34 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 „persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut''. Această regulă de drept constituie principiul specialităţii de folosinţă a persoanei juridice, denumirea respectivă fiind dată acestui principiu de doctrină, pornindu-se tocmai de la caracterul specializat al scopului fiecărei persoane juridice în parte.
Se poate vorbi deci despre o specializare legală şi una statutară a capacităţii de folosinţă a persoanei juridice.
Sub primul aspect, îi este interzis persoanei juridice să dobândească drepturi care nu servesc realizării scopului pe care legea îl stabileşte pentru categoria de persoane juridice din care face parte un anumit subiect colectiv de drept.
Cel de al doilea aspect are în vedere respectarea obiectului de activitate prevăzut în actele constitutive ale persoanei juridice, stabilit de membrii fondatori cu respectarea legii.
1 În prezent, organizarea şi funcţionarea camerelor de comerţ este reglementată de Legea nr. 335/2007.
2 În cadrul dreptului procesual civil, un atribut al personalităţii juridice aparţinând persoanei juridice este dreptul de a sta în instanţă în calitate de reclamantă (I.C.C.J., secţ. corn, dec.
nr. 930 din 3 martie 2006, Dreptul nr. 7/2007, p. 292).
