




Cauze de neimputabilitate
71
c. poate constitui, după caz, o circumstanţă agravantă, dacă este produsă preordinat în vederea comiterii infracţiunii.
407. Intoxicaţia involuntară incompletă:
a. constituie o cauză de nepedepsire;
b. poate constitui o circumstanţă atenuantă;
c. constituie o cauză care înlătură răspunderea penală, dacă infractorul este minor.
408. Starea de beţie voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanţe: a. poate constitui o circumstanţă atenuantă;
b. înlătură caracterul penal al faptei;
c. poate constitui o circumstanţă agravantă.
409. Pentru a ne afla în prezenţa Intoxicaţiei, ca şi cauză de neimputabilitate: a. făptuitorul trebuie să fie intoxicat complet şi voluntar doar cu alcool la momentul comiterii faptei;
b. făptuitorul trebuie să fie intoxicat complet şi involuntar doar cu alcool la momentul comiterii faptei;
c. făptuitorul poate să fie intoxicat complet şi involuntar doar cu alcool la momentul comiterii faptei.
410. Pentru a beneficia de intoxicaţia involuntară completă drept cauză de neimputabilitate această stare trebuie să existe:
a. anterior comiterii faptei;
b. anterior şi posterior comiterii faptei;
c. anterior şi în momentul comiterii faptei.
411. Cauza de neimputabilitate a intoxicaţiei:
a. poate fi reţinută dacă făptuitorul s-a aflat în stare de intoxicaţie voluntară cu alcool; b. nu poate fi reţinută dacă făptuitorul s-a aflat în stare de intoxicaţie involuntară cu alte substanţe psihoactive;
c. poate fi reţinută dacă făptuitorul s-a aflat în stare de intoxicaţie involuntară cu alte substanţe psihoactive.
412. Eroarea de fapt înlătură caracterul penal al unei fapte: a. în orice situaţie;
b. în cazul infracţiunilor intenţionate şi în cazul celor din culpă numai atunci când necunoaşterea stării, situaţiei sau împrejurării respective nu este ea însăşi rezultatul culpei făptuitorului;
c. nu înlătură caracterul penal la faptelor săvârşite din culpă.
413. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală când: a. se pot reţine circumstanţe atenuante;
b. făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoaşte existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei;
c. pericolul social este unul minim.








