220 Răspunderea penală a persoanei juridice în cazurile de malpraxis
materialelor de sutură" 1, reţine instanţa de apel, care pronunţă
soluţia de achitare în temeiul art. 16 lit. c) C.proc.pen.
Soluţia şi, cu precădere, temeiul achitării constituie o judicioasă
aplicare a celor arătate privind identificarea subiectului obligaţiilor legate de prevenirea, controlul şi combaterea infecţiilor nosocomiale; ceea ce se reţine în ultimă instanţă este că obligaţia legată de calitatea materialelor utilizate în cadrul operaţiei nu revenea inculpatului, ci persoanei juridice, iar temeiul achitării valorifică această
împrejurare; chiar dacă nu o arată în aceşti termeni, instanţa constată, în esenţă, că fapta nu aparţine inculpatului, ci persoanei juridice: ,,concluzia este susţinută şi de prevederile art. 643 alin. (1) şi (2) lit. a), b) din Legea nr. 95/2006, în forma în vigoare la data faptei, conform cărora personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii, atunci când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite, precum şi atunci când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei acordate"2.
Conchid că, legat de prevenirea şi combaterea infecţiilor nosocomiale, pentru urmările letale sau vătămătoare asupra persoanei:
- persoana juridică va putea răspunde penal pentru neîndeplinirea unei obligaţii generale de rezultat, în timp ce persoana fizică va răspunde numai în măsura în care se va identifica şi neîndeplinirea unei obligaţii proprii, de cele mai multe ori de mijloace; 1 C.A. Piteşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, decizia penală nr. 796/20 15, nepublicată.
2 Ibidem; mai trebuie menţionat că persoana juridică nu fusese pusă
sub acuzaţie în cauză, deşi existau toate datele privind culpa ei; deciziaprocurorului de a urmări penal medicul a fost probabil una conjuncturală,întrucât persoana juridică fusese desfiinţată la scurt timp după evenimentul care a făcut obiectul dosarului penal, aşa încât s-a recurs lapunerea sub acuzare a medicului cel mai probabil luată după principiul,des întâlnit în practică, conform căruia trebuie totuşi să răspundă cineva -
o decizie greşită şi sancţionată ca atare de instanţa de apel.
