Michel Foucault
universitar experimental de la Vincennes (vezi „Le discours de la sexualite. Cours donne a l'universite de Vincennes. 1969", în La Sexualite. Cours donne a l'universite de Clermont-Ferrand (1 964), urmat de Le Discours de la sexualite. Cours donne a l"universite de Vincennes (1 969), ed. de Claude-Olivier Doron, sub coord. lui F. Ewald, Paris, Editions de l'EHESS-Gallimard-Seuil, 2018, pp. 129-1 33). Pentru discuţiile dintre Foucault şi marxismul althusserian în anii 1970, referindu-se mai ales la naşterea aparatului de stat, vezi „Situaţia" redactată de Frarn;:ois Ewald şi Bernard E. Harcourt în M. Foucault, Theories et lnstitutions penales. Cours au Co/lege de France, 1 97 1 - 1 972, ed. de B.E.
Harcourt sub coord. lui F. Ewald şi A. Fontana, Paris, Editions de l'EHESS-Gallimard-Seuil, 201 5, p. 262 şi urm., precum şi „Lettre d'Etienne Balibar", ibidem, pp. 285-289.
144. M. Foucault, L'Ordre du discours. Leron inaugurale au Co/lege de France prononcee le 2 decembre 1 9 70, Paris, Gallimard, 1971, p.
10.
145. BNF, Fondul Foucault, cota NAF 28730, Cutia 65, ,,Nietzsche.
Cours donne au Centre universitaire experimental de Vincennes (1969-1970)", în curs de apariţie în aceeaşi serie: ,,Cours et travaux de Michel Foucault avant le College de France".
146. M. Foucault, ,,Nietzsche, la genealogie, l'histoire" [1971 ], în DE
I, nr. 84, pp. 1004-1024, aici p. 1008.
147. Supra, p. 19.
148. Vezi mai ales M. Foucault, Hermeneutica subiectului, op. cit.; id., Guvernarea de sine şi guvernarea celorlalţi. Cursuri ţinute la Co/lege de France (1982-1 983), trad. de Bogdan Ghiu, Cluj, Idea, 2013; id., Discours et Verite, precedat de La Parresia, ed.
de Henri-Paul Fruchaud şi Daniele Lorenzini, introd. de F. Gros, Paris, Vrin, 2016; id., Guvernarea de sine şi guvernarea de ceilalţi, voi. 11, Curajul adevărului. Cursuri ţinute la Co/lege de France (1 983- 1 984); trad. de Bogdan Ghiu, Cluj, Idea, 2017.
149. Id., ,,Philosophie et psychologie", art.cit., p. 466.
150. Vezi, de exemplu, id., ,,Folie, litterature, societe [1970], în DE I, nr. 82, pp. 972-995, aici p. 973: ,,[A]ţi spus la început că sunt filosof; mă simt încurcat şi aş dori să încep cu acest punct. Dacă
386
Situaţia
m-am oprit la acest cuvânt este pentru că nu mă consider un filosof. Nu e falsă modestie. E vorba mai degrabă de una dintre trăsăturile fundamentale ale culturii occidentale din ultimii o sută cincizeci de ani: filosofia, ca activitate autonomă, a dispărut". Vezi şi id., ,,Je suis un artificier" [1975], în Roger-Pol Droit, Michel Foucault, entretiens, Paris, Odile Jacob, 2004, unde Foucault refuză să se definească drept istoric sau filosof şi susţine că este mai degrabă un „artificier" (p. 51 ).
151. Id., A supraveghea şi a pedepsi. Naşterea Închisorii, trad., postfaţă
şi note de Bogdan Ghiu, Bucureşti, Paralela 45, 2005, p. 37.
152. Id., ,, La scene de la philosophie" [1978], în Of 11, nr. 234, pp. 571-595, aici p. 573.
153. Ibidem; vezi şi supra, p. 226: ,,Întrebarea care trebuie pusă [ ... ]
este o întrebare de pur diagnostic: ce se petrece deci astăzi, în acest acum singular în care se vorbeşte despre filosofie ca despre o simplă modă de discurs? Putem remarca numaidecât
[ .. . ] că, odată cu acest mod de interogare, avem de-a face cu un discurs care tratează despre propriul acum, asemenea întregii filosofii din secolul al XVII-iea încoace; cu toate acestea, nu este vorba de a-i cere să recunoască în ce fel articulează
adevărul, ci de a spune care este acest eveniment - această
deschidere încă nenumită în interiorul căreia vorbeşte".
154. M . Foucault, ,,La scene de la philosophie", art.cit., p. 573.
