6. Plagiatul. Identificarea plagiatului în lucrările cu caracter ştiinţificidentifica forme de plagiat care nu sunt uşor detectabile prinsoftware, cum ar fi plagiatul ideilor, plagiatul structural sauplagiatul criptic. Aceasta implică o înţelegere aprofundată asubiectului şi a literaturii de specialitate. Totodată, evaluareaumană oferă flexibilitatea de a lua în considerare cazuri specialesau excepţii, cum ar fi utilizarea unor fraze sau idei care sunt largrăspândite şi considerate cunoştinţe generale.
În general, evaluarea umană începe cu examinarearapoartelor generate de software-uri, identi!i-când secţiunile cuun grad ridicat de similaritate. Apoi, evaluatorul verifică modulîn care sunt utilizate şi atribuite sursele şi citatele în text. Seanalizează stilul şi abordarea conceptuală a textului pentru aidentifica posibilele cazuri de plagiat criptic sau structural. Înunele cazuri, poate fi necesar un dialog cu autorul pentru aînţelege mai bine intenţiile şi metodele de lucru. Pe bazaanalizei, se ia o decizie cu privire la existenţa sau absenţaplagiatului, luând în considerare toate aspectele relevante.
Evaluarea umană nu doar detectează plagiatul, darserveşte şi ca un instrument educativ. Prin feedback şi discuţii,profesorii şi evaluatorii pot ajuta studenţii şi cercetătorii să
înţeleagă mai bine principiile scrierii academice şi utilizareaetică a surselor. Aceasta contribuie la dezvoltarea abilităţilor decercetare şi scriere, precum şi la promovarea integrităţiiacademice.
Metodele complementare în detectarea plagiatului sereferă la o serie de abordări şi tehnici care, alături de softwareul de detectare a plagiatului şi evaluarea umană, contribuie la oanaliză mai profundă şi mai exactă a originalităţii lucrărilor.
Aceste metode sunt folosite pentru a acoperi lacunele lăsate de 15 3
