Delicateţea cărnii noastre
Ia naştere din carnea Maicii noastre Pământeşti
Care devine galbenă şi roşie
În fructele pomilor
Şi ne hrăneşte cu brazdele câmpurilor.
Lumina ochilor noştri
Şi auzul urechilor noastre,
Iau naştere din culorile şi sunetele Maicii noastre Pământeşti
Care ne învăluie
Ca apa mării peştele,
Şi vârtejul aerului pasărea.
Omul este fiul Maicii Pământeşti
Şi de la Ea şi-a primit Fiul Omului trupul,
Chiar dacă corpul nou-născutului
Este născut din pântecul mamei sale.
Tu eşti una cu Maica ta Pământească.
Tu eşti în Ea şi Ea este în tine.
Din Ea te-ai născut, în Ea trăieşti
Şi în Ea te vei întoarce.
Urmează deci Legile Ei
Pentru că viaţă lungă şi fericită, poate avea numai acela,
Care respectă pe Maica sa Pământească
Şi urmează Legile Ei.
Pentru că respiraţia ta este respiraţia Ei,
Sângele tău sângele Ei,
Oasele tale oasele Ei,
Carnea ta carnea Ei,
Ochii şi urechile tale
Ochii şi urechile Ei.
Maică Pământească!
Fie ca întotdeauna să fim îmbrăţişaţi de Tine,
Întotdeauna să fim înconjuraţi de frumuseţea Ta.
Noi nu putem trăi departe de Ea,
Nici nu putem să sondăm misterele
Veşnic reînnoite ale creaţiei Sale.
Ceea ce există nu exista,
Ceea ce exista nu mai există.
În împărăţia Ei,
Totul este întotdeauna nou, întotdeauna vechi.
Noi trăim în Ea fără să O cunoaştem.
