Prin care ajunge la mine lumina strălucitoare a stelelor.

Vântul, printre frunzele chiparoşilor,

Produce un sunet asemănător unui cor de îngeri.

Prin stejarul masiv şi cedrul regal

Maica Pământească a trimis un mesaj de Viaţă Eternă

Tatălui Ceresc.

Rugăciunea mea porneşte de pe arborii înalţi:

Ramurile lor care se îndreaptă către cer

Vor duce vocea mea la Tatăl Ceresc.

Pentru fiecare copil, tu vei planta un arbore

Pentru ca pântecul Maicii tale Pământeşti

Să-şi aducă viaţă puternică,

După cum pântecul femeii aduce viaţă.

Acela care distruge un arbore

Şi-a tăiat propriile sale mădulare.

Aşa vor cânta Copiii Luminii

Când pământul va deveni din nou o grădină:

Arbore sfânt, dar divin al Legii,

Maiestatea ta reuneşte pe toţi aceia

Care şi-au pierdut adevărata lor casă,

Care este Grădina Fraternităţii!

Toţi oamenii vor deveni din nou fraţi

Sub ramurile tale întinse.

După cum Tatăl Ceresc îi iubeşte pe toţi copiii Săi,

Tot aşa noi iubim şi îngrijim toţi copacii

Care cresc pe pământul nostru.

Să-i păstrăm şi să-i îngrijim,

Ca ei să poată creşte înalţi şi puternici

Şi să umple din nou pământul cu frumuseţea lor,

Pentru că arborii sunt fraţii noştri,

Şi ca fraţi ne vom păzi şi iubi unii pe alţii.

Stelele

Stele îndepărtate,

Albe, sclipitoare!

Stele îndepărtate, pătrunzătoare,

Aducătoare de sănătate!

Razele lor strălucitoare,

Strălucirea şi gloria lor

Sunt toate, prin Legea Ta Sfântă,

Vorbitorii slavei Tale

O, Tată Ceresc!

Pe faţa Cerului

Tatăl Ceresc şi-a arătat puterea:

Şi iată! El a răspândit un Râu de Stele în urma Sa!

Noi invocăm strălucitoarele şi glorioasele Stele

Care înlătură toate temerile fiinţelor

Şi aduc sănătate şi viaţa întregii Creaţii.

Noi invocăm strălucitoarele şi glorioasele Stele

Cărora Tatăl Ceresc le-a dat

O mie de simţuri,