Tot ce înseamnă viaţă a apărut în cea mai simplă dintre stări. Aşa cum am menţionat mai devreme, chiar şi hidrogenul are un nivel de conştienţă. Am experimentat cu aceste forme de viaţă primitive. Am descoperit că putem lua 52
conştiinţa rudimentară a unui atom de hidrogen sau a unui element metalic mai greu şi îi putem permuta structura atomică, creând astfel forme de viaţă noi şi variate.
Toate formele de viaţă pe care le-am creat aveau o tendinţă naturală de a deveni mai organizate şi mai sofisticate în timp, crescând gradat ca nivel de conştienţă-de-sine.
Progresul natural al vieţii, în cele patru densităţi mai joase, urmează ceea ce numiţi modelul evoluţionist darwinist.
Toate formele de viaţă pe care le-am reprodus în experimentele noastre erau punctate de mutaţii (perioade de timp cu creştere rapidă şi intensă, şi transformare a formei şi structurii). Oamenii voştri de ştiinţă nu înţeleg de ce există atât de multe mutaţii şi transformări în organismele vii. Oferim acum o explicaţie.
În Capitolul 1 am discutat pe scurt despre cele două tipuri de evoluţie (corp şi suflet). Amândouă au loc simultan. La un nivel mai jos de densitate, formele de viaţă evoluează în conformitate cu selecţia naturală, devenind din ce în ce mai complexe, în timp. La un nivel mai înalt de densitate, sufletele se încarnează în formele biologice existente şi experimentează evoluţia fizică, în timp ce, simultan, evoluează într-un nivel de conştienţă mai larg asupra Creaţiei, prin ciclul reîncarnării şi spirala înălţării.
În timp ce viaţa a început să evolueze din prima densitate spre diferitele stadii minerale şi vegetale, în cele din urmă s-a ajuns la un nivel de sofisticare şi conştienţă
cunoscut ca stadiul animal, în care a devenit posibil, pentru sufletele de densitate mai înaltă, să se încarneze direct în carnea şi oasele acestor forme de viaţă, aflate în evoluţie. Aceasta este partea care este dificil de înţeles pentru majoritatea dintre voi, dar este ca şi cum un fragment minuscul din voi înşivă (partea animală, 3D) a fost impregnat cu un aspect mai cuprinzător al vostru (conştiinţa 7D). Ca să se încarneze într-o formă animală, aspectul minuscul (conştiinţa animalului) trebuie să fuzioneze cu aspectul mai cuprinzător (conştiinţa sufletului care se încarnează).
Revenind la analogia cu maşinăria, vă puteţi imagina că evoluţia în densitatea mai joasă (selecţia naturală) este similară cu fabricarea unui automobil. Ca să
construieşti o maşină, începi cu piesele de bază: piuliţe, şuruburi şi piesele de metal.
Gradat, pe măsură ce procesul de fabricare devine din ce în ce mai sofisticat, maşina capătă o personalitate (doar întrebaţi un tânăr şofer entuziast). Totuşi, experienţa maşinii nu este completă până când tânărul (sau tânăra) intră în maşină şi răsuceşte cheia în contact. Şoferul maşinii poate fi asemuit cu sufletul care intră în organismul aflat în evoluţie (corpul uman).
Pentru a experimenta evoluţia fizică, sufletele trec mai întâi prin devoluţie, sau densificare în materie – de obicei prin procesul de naştere în realităţile 3D şi 4D.
Pentru sufletele care vin în forme 5D şi 6D există un proces diferit, care nu va fi discutat în acest moment.
53
Tiparul sufletului şi corpul de densitatea a 7-a
Inspiraţia cosmică implică fuzionarea şi asimilarea esenţei sufleteşti în conglomerate de conştiinţă din ce în ce mai mari. Încarnarea este o cale prin care este experimentat acest proces. Apogeul procesului evolutiv pe Pământ este forma umanoidă, deşi evoluţia umană continuă dincolo de forma umanoidă. Rezultatul final al evoluţiei fizice este o fuziune cu esenţa principală a sufletului, aflată la densitatea a 7-a. Detaliile tehnice ale acestei contopiri sunt mult prea complexe ca să
fie incluse în această carte.
Această formă umanoidă în care vă găsiţi întrupaţi a fost menită iniţial să fie capabilă să experimenteze şapte dimensiuni simultan. Avea capacitatea să stea jos, în picioare, să meargă, să alerge, să sară, să zboare şi să se teleporteze dintr-un loc într-altul. Toate acestea au fost considerate experienţe valoroase ale planurilor fizic şi eteric, pentru că acest corp în care locuiţi era cvasi-fizic, în sensul că putea fi făcut translucid şi fluid, sau putea fi solid, aşa cum îl cunoaşteţi acum. Acest corp a fost menit, în mod expres, să funcţioneze în câmpurile gravitaţional şi electromagnetic al planetelor aflate în evoluţie, şi a fost proiectat astfel încât densitatea sa să poată fi schimbată la voinţă, de la primul la al şaptelea nivel.
Căderea a împiedicat sufletele să îşi aducă aminte de natura lor nelimitată.
Corpurile de densitatea a 3-a şi a 4-a nu au activată decât o parte minusculă a potenţialului lor, şi acesta este motivul pentru care pare aproape imposibil să
manifeste starea practic nelimitată a sufletului, în timp ce se află pe Pământ. Chiar şi oamenii voştri de ştiinţă recunosc că oamenii folosesc între 5% şi 10% din capacitatea creierului lor.
Spirala înălţării este Dispensa care vă permite să începeţi să vă atingeţi potenţialul deplin, ca suflete încarnate. Vom avea mai multe de spus despre acest subiect, dar permiteţi-ne să ne continuăm călătoria prin trecutul vostru.
Pământul în perioada 100.000.000 î.Ch. – 10.000.000 î.Ch.
Cea mai mare parte a Pământului era o junglă tropicală în timpul perioadei dintre 100 milioane de ani î.Ch. şi 10 milioane de ani î.Ch. Puteţi vedea dovezi ale acestui lucru prin examinarea formaţiunilor geologice, în special în zonele de deşert.
De exemplu, zona de deşert arid, cunoscută sub numele de Pădurea Împietrită, din Arizona de nord-est a fost cândva o junglă deasă. Multe zone, printre care se află
unul din locurile voastre sacre favorite, Sedona, s-au aflat sub apă în cea mai mare parte a acestei perioade. Lumea voastră era formată din aproximativ 90% apă, cu vegetaţie densă în majoritatea zonelor. Chiar şi regiunile polare mişunau de viaţă.
Forma umanoidă a fost însămânţată pe planeta voastră în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani, chiar la mijlocul acestei perioade de junglă. Au existat grupuri mici de umanoizi, limitaţi în zone relativ mici ale lumii voastre. Aceşti 54
umanoizi erau fiinţe de densitatea a 7-a, cu aripi şi capacităţi telepatice şi psihice foarte dezvoltate. Ei trăiau în paradis. Erau plini de iubire şi cooperanţi, şi comunicau cu viaţa vegetală şi animală exotică ce era abundentă peste tot. Îşi extrăgeau mâncarea direct din lumina soarelui şi asimilau apă prin pori. Nu aveau nevoie de nimic, decât unii de ceilalţi. Acesta este un echivalent grosier a ceea ce în scrierile voastre religioase numiţi Grădina Edenului.
Formele de viaţă din acele timpuri erau variate şi din abundenţă. În urmă cu aproximativ 60 de milioane de ani, dinozaurii au fost omorâţi unul câte unul atunci când cometa Annanhutak şi-a încheiat un ciclu de 10.500 de ani şi s-a apropiat prea mult de Pământ în această trecere particulară. Răcirea bruscă rezultată a distrus o mare parte a vieţii vegetale şi animale, dar Pământul, prin uimitoarele sale capacităţi regenerative, a reuşit să-şi revină şi a urmat o altă perioadă fertilă. Înainte să aibă loc acest lucru, totuşi, existau numai câteva sute de mii de forme umanoide care supravieţuiseră, şi majoritatea s-au retras sub pământ. Cu ajutorul diferitelor facţiuni pleiadiene, ele au creat o lume subterană de o mare frumuseţe şi complexitate. De aici se trag legendele despre „pământul interior”. Multe dintre oraşele Pământului interior încă există în tărâmurile eterice. Vom discuta mai mult despre aceasta la un moment ulterior.
(O notă despre dovezile fosilizate: Cei sceptici în privinţa faptului că omenirea a avut o istorie atât de lungă pe Pământ arată cu degetul la abundenţa de oase de dinozaur şi la absenţa relativă a rămăşiţelor umane timpurii. Scheletele creaturilor mari, cum sunt dinozaurii, atunci când au îngheţat aproape instantaneu din cauza scăderii rapide a temperaturii cauzate de cometă, au permis ca părţi importante din structura lor să fie păstrate, în timp. În plus, mulţi dinozauri trăiau în zone din care inundaţiile ulterioare s-au retras, descoperind pământul care cândva se afla sub apa mărilor. Majoritatea civilizaţiilor umane timpurii au apărut în zone care încă se află
sub ape. În anii următori se vor face multe descoperiri de rămăşiţe umane timpurii.
Având la dispoziţie Internetul şi sistemele globale de comunicaţie, va fi aproape imposibil ca această informaţie să fie suprimată.)
Ţinutul lui Pan
La punctul culminat al perioadei dintre 100 de milioane de ani î.Ch. şi 10
milioane de ani î.Ch. a apărut o civilizaţie, care s-a numit Ţinutul lui Pan sau Pangeea.
În timpul Pangeei aveau loc experimente cu ADN, iar în „laboratorul terestru”
nu erau prevăzute dispozitive de siguranţă. Aceasta înseamnă că diferitele forme de viaţă puteau fi încrucişate şi puteau crea alte melanjuri şi hibrizi – practic fără nicio restricţie. În plus faţă de formele de viaţă care semănau cu o încrucişare între cai, oameni şi zâne, existau multe creaturi bizare care hoinăreau prin lumea voastră –
55
toate fiind rezultate ale experimentării genetice şi încrucişării speciilor. Calul înaripat şi centaurul sunt numai două dintre acestea.
Înglobat în codurile genetice ale fiecărei specii din timpul lui Pan a fost (şi încă este) planul de evoluţie fizică al Creatorului Infinit. Inspiraţia Creaţiei aduce în prim plan principiul „ centropiei”22, care este opusul entropiei – aceasta însemnând că înclinaţia naturală a unei creaturi este creşterea gradului de ordine, a complexităţii inteligenţei şi a conştienţei de sine. Toate formele de viaţă din timpul inspiraţiei au în fiinţele lor, codat, un proiect de selecţie naturală şi, astfel, pe măsură ce formele de viaţă ale lui Pan au început să crească în termeni de nivel de conştienţă, ele au dezvoltat diferite nivele de inteligenţă.
