În urmă cu sute de mii de ani, cele două tabere au intrat în conflict şi şi-au distrus în mare parte lumile de origine, prin război. Dându-şi seama că vor fi nevoiţi să-şi găsească o nouă casă în galaxie, pentru a-şi continua viaţa ca umanoizi, ei s-au decis asupra planetei voastre, Pământul.
Mulţi orionieni au venit pe planeta voastră, între aproximativ 1.000.000 î.Ch.
şi 500.000 î.Ch., în forma lor nativă. Au putut face acest lucru pentru că lumea voastră se potriveşte foarte mult cu caracteristicile atmosferei, gravitaţiei şi electromagnetismului propriei lor lumi şi este potrivită pentru tipurile lor de corpuri.
Rigelienii şi betelgeusienii au descoperit că Pământul este un mediu mai eficient şi mai potrivit decât multe dintre celelalte lumi din această regiune a galaxiei voastre, astfel că au venit şi s-au stabilit aici.
La fel ca majoritatea umanoizilor din alte lumi, ei s-au încrucişat cu speciile care se aflau deja aici în acel moment, care, în cea mai mare parte, erau pleiadienii –
rasa-rădăcină a omenirii – şi, în unele cazuri, hibrizi ai pleiadienilor, care supravieţuiseră distrugerii Pangeei.
Din cauza diferitelor alte rase care au vizitat Pământul (aşa cum am documentat în Capitolul 2), devine foarte complicat atunci când încerci să-ţi afli rădăcinile. Totuşi, specia dominantă pe planeta voastră, începând cu Răzvrătirea Luciferiană şi până în ziua de azi, a fost configuraţia orioniană, nu cea pleiadiană.
Procente din diferite rase extraterestre în ADN-ul uman
Configuraţia pleiadiană a ADN-ului vostru reprezintă aproximativ 20% din matricea curentă a ADN-ului uman. Configuraţia orioniană reprezintă aproximativ 75%. Cele 5 procente rămase sunt formate dintr-un amestec de siriusieni, draconieni, andromedani, arcturieni, venusieni, lirani/vegani contemporani, alfa centaurieni şi mulţi alţii.
Siriusienii alcătuiesc al treilea mare grup. Ei reprezintă aproximativ 4%, iar toate celelalte rase combinate reprezintă aproximativ 1% din ADN-ul vostru. Alfa draconienii, sau draconienii, reprezintă mai puţin de 1%.
93
Siriusienii
Pe parcursul tratatului nostru despre istoria Pământului, am localizat influenţa siriusiană în vechiul Egipt. Siriusienii sunt al treilea mare grup încarnat astăzi pe Pământ. Ei au venit aici în diferite perioade ale civilizaţiilor voastre înfloritoare şi, la fel ca orionienii, au fost capabili să trăiască pe Pământ în forma lor nativă. Prin urmare, ei au proliferat mult mai uşor decât majoritatea altor rase. Siriusienii erau puţin mai înalţi decât orionienii, având pielea şi trăsăturile faciale mai deschise la culoare.
La fel ca draconienii şi orionienii, siriusienii au căzut în vibraţie şi s-au identificat din ce în ce mai mult cu tărâmul 3D. Iniţial veniţi cu navele interstelare şi aterizând direct pe solul pământean, ei s-au amestecat destul de bine printre umanoizii de tipul pleiadian, având suficient de multe similitudini, încât să nu trezească bănuieli. Totuşi, pe măsură ce au căzut în vibraţie, au devenit infatuaţi la ideea de a avea putere şi control asupra oamenilor obişnuiţi, care nu aveau nave spaţiale dotate cu tehnologie avansată. Ei şi-au folosit avantajul tehnologic ca să se înfăţişeze ca nişte zei cu puteri extraordinare. Au devenit dependenţi de această
putere şi le-a plăcut ideea de a avea discipoli care îi venerau. Ei s-au jucat „de-a gurul” timp de multe mii de ani, formând culte, societăţi secrete, ordine preoţeşti şi şcoli de mistere, în paralel cu şcolile orientate-spiritual, mai autentice, ale pleiadienilor. Illuminati din ziua de azi, care au început ca un ordin preoţesc ce preda metode de dezvoltare spirituală autentică, au devenit repede corupţi de ego-urile siriusienilor.
Cele mai semnificative apariţii din partea siriusienilor au avut loc după
distrugerea Atlantidei şi, în special, în perioada dintre 7.500 î.Ch. şi vremea lui Christos, aşa cum am detaliat în Capitolul 3.
Siriusienii au fost zeii Egiptului din timpul faraonilor (cca. 4.500 î.Ch. până în cca. 2.000 î.Ch.) şi din Grecia antică, în perioada dintre cca. 4.000 î.Ch. până în cca.
1.500 î.Ch. Au existat şi alte câteva zone de pe Pământ unde ei au devenit forţa dominantă, pe parcursul acestor perioade. În plus, ei au fost figurile proeminente în Orientul Mijlociu înainte de şi în perioada lui Christos.
Siriusienii au venit în formele lor de densităţile a 4-a, a 5-a şi a 6-a şi, în unele cazuri, de densitatea a 7-a. Ei aveau ceea ce aţi numi puteri supranaturale, sau capacităţi care erau superioare celor ale orionienilor şi pleiadienilor.
Majoritatea, dacă nu toţi zeii din mitologiile greacă şi egipteană proveneau din sistemele stelare Sirius A şi Sirius B. Aşa cum am menţionat în Capitolul 3, zeul cunoscut ca Iehova era un siriusian de densitatea a 7-a, care a venit pe Pământ în forma sa nativă şi a fost venerat de către populaţia umană pleiadiană / orioniană.
Acest zeu a căzut în vibraţie prin acceptarea idolatrizării, adoraţiei şi venerării din partea maselor şi, prin urmare, a devenit corupt (identificat cu ego-ul).
Iehova a fost un prim exemplu de cădere în vibraţie a fiinţelor, cu cât rămân 94
mai mult timp în lumile dense, cum este Pământul.
În Vechiul Testament al Bibliei voastre creştine, puteţi citi poveşti care descriu o parte din genocidul, tortura, războaiele, controlul şi manipularea care au avut loc ca efect al corupţiei lui Iehova.
Siriusienii s-au încrucişat cu pleiadienii, orionienii şi draconienii şi au produs hibrizii menţionaţi în Capitolul 3. Faraonii erau, la origini, hibrizi siriusieni /
pleiadieni ( tribul leului). Sfinxul din Egipt este un tribut simbolic faţă de tribul leului.
Există în prezent, întrupate în lumea voastră, fragmente ale triburilor leului şi păsării. Mulţi dintre voi, care aveţi amintiri ale încarnărilor din perioada vechiului Egipt, vă veţi identifica cu unul sau cu mai multe dintre aceste triburi şi le veţi simţi esenţa înlăuntrul propriului vostru suflet.
În realitate, majoritatea dintre voi sunteţi un amestec de mai multe rase. Dacă
niciuna dintre matrici nu le domină în mod semnificativ pe celelalte, atunci nu este potrivit să vă numiţi pleiadieni, sau orionieni etc.
Diluţia orioniană şi siriusiană a ADN-ului pleiadian
Este necesar să înţelegeţi că modul în care se reproduc corpurile fizice este de asemenea natură, încât fiecare generaţie succesivă diluează ADN-ul generaţiei anterioare. Aveţi următorul exemplu: în urmă cu 10 generaţii aveaţi un siriusian pur împerechindu-se cu un pleiadian pur. După câteva generaţii de împerechere printre pleiadieni (simplificăm foarte mult), rezultatul va fi un suflet cu ADN majoritar pleiadian, dar şi cu puţin ADN siriusian. În momentul în care se ajunge la generaţia a 10-a, urmaşii vor avea cam 1/10 ADN siriusian şi 9/10 ADN pleiadian.
Totuşi, nu este atât de simplu. Aproape niciodată nu va exista un caz în care un siriusian pur se împerechează cu un pleiadian pur, iar apoi următoarele 9 generaţii să
fie împerecheri cu pleiadieni puri. Dar, dacă s-ar întâmpla astfel, atunci acele procente vor fi cam ceea ce v-aţi aştepta la a zecea generaţie: 1/10 ADN siriusian şi 9/10 ADN pleiadian.
Draconienii
Spre deosebire de umanoizii din Lira/Vega, draconienii şi-au început evoluţia în alt sistem galactic şi au migrat în Calea Lactee, stabilindu-şi domiciliul, în principal, în sistemul stelar Alpha Draconis. La fel ca tuturor formelor de viaţă
conştiente din acest univers local, li s-a dat liber arbitru. La fel ca majoritatea formelor de viaţă care au liber arbitru şi care explorează lumile exterioare, ei au căzut în vibraţie şi au devenit identificaţi cu densităţile mai joase.
Pe măsură ce diferite facţiuni draconiene au căzut în vibraţie şi s-au pierdut în 95
materialitate, între ele au izbucnit războaie. Multe păreau că se luptă pentru supravieţuire fizică. Războaiele erau, de obicei, pe tema resurselor „insuficiente” –
cel puţin la suprafaţă – dar, de fapt, din punct de vedere al stării lor de conştiinţă, războaiele erau pe tema „cine se va lupta şi va prelua controlul asupra unei anumite lumi sau grup de lumi”. Dorinţa insaţiabilă a ego-ului, de putere şi supremaţie, a fost factorul major în declinul draconienilor. Numai câţiva membri ai rasei lor au fost capabili să păstreze intactă memoria sufletului, şi încă şi mai puţini au fost capabili să creeze o existenţă paşnică printre facţiunile beligerante.
