0
explorăm ideea de timp simultan.
Conştienţa simultană a densităţilor mai înalte şi mai joase
Este posibil să fii iluminat pe deplin şi să trăieşti în această lume, în acelaşi timp. De asemenea, este posibil să te afli, simultan, în densităţile mai înalte, în timp ce experimentezi densităţile mai joase.
Întrucât tot ceea ce înseamnă timp este, în esenţă, acum, voi le trăiţi pe amândouă, pentru că în cadrul de percepţie neliniară pe care o puteţi experimenta, totul se întâmplă deodată în Creaţie. Dintr-o perspectivă mai înaltă, nu există timp liniar. În afara timpului liniar, sunteţi totalitatea lui Dumnezeu care se experimentează pe sine ca segmente individuale – suflete individuale. Cele 12
aspecte ale fiinţei voastre, de la Sinele Dumnezeiesc de densitatea a 12-a, până la mineralele de densitatea întâi din corpul vostru, experimentează simultan totalitatea Creaţiei. Dar, în cadrul timpului liniar, sufletele voastre adună cunoaştere pe măsură
ce se înalţă în nivelele de percepţie.
Deoarece vă aflaţi în mişcare, crescând şi evoluând, atunci când alegeţi să vă
mişcaţi de la densitatea a 7-a la densitatea a 8-a – la ceea ce se numeşte nivelul suprasufletului – veţi fi capabili să trimiteţi fragmente din voi în densităţile mai joase, pentru a experimenta simultan diferite aspecte ale acelor tărâmuri.
Pe măsură ce mergeţi în densităţile a 9-a, a 10-a, a 11-a şi a 12-a, voi
„deveniţi” din ce în ce mai „ai Creaţiei” şi sunteţi capabili să vă experimentaţi simultan pe voi înşivă, sub forma mai multor fiinţe deodată. În esenţă, sunteţi totalitatea lui Dumnezeu, experimentând simultan întregul Creaţiei. Acest proces este cunoscut sub numele de „adunare a sufletelor sub formă de ciorchini 49” şi se află dincolo de orizontul acestei cărţi.
Cum se accesează diferitele dimensiuni ale universului
Ca să vă ajutăm să înţelegeţi saltul prin care treceţi, vom discuta acum despre cum sunt construite diferitele densităţi şi dimensiuni ale universului. Promitem să
folosim o terminologie uşor de înţeles, pe măsură ce ne aventurăm mai departe în această arenă. Nu vom detalia nivelele individuale, pentru că acest subiect este prezentat în alte cărţi, printre care se află şi „ Viaţa pe muchie de cuţit”. De fapt, discuţia îşi va concentra atenţia asupra modului cum să vă mişcaţi între diferite densităţi şi dimensiuni.
Aşa cum am mai afirmat anterior, există portaluri între dimensiunile universului Creatorului nostru, care au diferite denumiri pământeşti, incluzând aici 49 „ soul clustering”, în lb. engleză.
121
porţi stelare, portaluri, vortexuri 50, mini-găuri-de-vierme etc. Aceşti termeni nu înseamnă exact acelaşi lucru. De exemplu, un vortex nu implică neapărat existenţa unui portal sau a unei porţi stelare. Un vortex este mai curând o zonă concentrată de energie electromagnetică (EM) – de obicei acolo unde se intersectează două sau mai multe linii EM – şi apare numai atunci când energia EM este configurată într-un anumit mod, încât aveţi un dispozitiv sau zonă capabilă să asigure un salt dimensional.
Aveţi un termen, folosit de unii dintre matematicienii şi fizicienii voştri mai avansaţi, numit „punctul zero”. Acesta se referă la punctul exact de echilibru dintre polarităţile unui câmp EM sau, mai exact, la punctul în care polaritatea dispare sau devine inexistentă, în esenţă.
La punctul de polaritate zero se formează o poartă stelară, un portal sau o mini-gaură-de-vierme, care conectează dimensiunea a 3-a cu alte dimensiuni. Ţineţi minte că aceasta este o explicaţie extrem de simplificată.
Alt mod de a spune acest lucru este că universul vostru tridimensional este construit din câmpuri EM polarizate, care se suprapun unul peste altul, într-un mod care creează continuitate în cadrul timpului/spaţiului 3D.
Desigur, aveţi şi forţele gravitaţionale şi nucleare, dar acestea au de a face mai mult cu afinitatea obiectelor şi a nivelurilor de conştiinţă existente în timpul/spaţiul vostru 3D, şi mai puţin cu modul în care timpul/spaţiul vostru 3D interfaţează cu alte dimensiuni ale Creatorului nostru.
Veţi descoperi că universul Creatorului nostru este creat folosindu-se câteva configuraţii energetice, pe care le numim geometrii sacre. Definiţia noastră a geometriei sacre este chiar aceasta: „Configuraţiile energetice ale Creatorului şi ale Creaţiei manifestate”.
Veţi observa cum configuraţiile de bază evidente – cel puţin pentru voi, în timpul/spaţiul vostru 3D – sunt cercul, spirala şi diferite derivate ale triunghiului.
Pătratul, pe care îl vedeţi adesea în stilul vostru de viaţă artificial51, acţionează ca bază sau fundaţie pentru formele triunghiulare, cum ar fi baza unei piramide.
Pătratul este cea mai densă şi mai stabilă dintre forme şi reprezintă o stare de stagnare, atunci când sufletele se află în repaus în energia pătratului. Cercul, pe de altă parte, reprezintă punctul de fluiditate maximă, aceasta este forma tuturor structurilor pe măsură ce ele se apropie de o singularitate. Singularitatea este, de fapt, uşa sau portalul dintre dimensiuni. În punctul exact al singularităţii vă aflaţi în vid – sau Creaţia nemanifestată.
Vă puteţi imagina aceasta ca „punctul din Mintea lui Dumnezeu”, la care se referă unii dintre învăţătorii voştri. Întregul univers a început ca un punct în Mintea lui Dumnezeu, iar apoi s-a expandat şi s-a extins pe sine (în maniera pe care oamenii voştri de ştiinţă o numesc „Big Bang”), până când tot ceea ce vedeţi şi experimentaţi 50 „ vârtejuri”.
51 tehnologic (creat de mâna omului).
12
2
a fost adus în manifestare.
Configuraţiile geometrice care există între pătrat şi cerc, sau între dimensiunea de bază şi singularitate sunt şi frumoase, şi complexe. Dacă formele sunt divergente
– ceea ce înseamnă că ele emană dintr-un punct şi cresc ca mărime şi întindere –
atunci se formează sau devine mai evident un tărâm dimensional. Dacă formele converg (aceasta însemnând că se diminuează ca mărime şi întindere), atunci ele se îndreaptă spre singularitate şi, astfel, se apropie de punctul de salt dimensional, în pregătirea pentru înălţare sau coborâre de-a lungul continuum-ului dimensional.
Unul dintre cele mai simple exemple, care implică cele spuse mai sus, este tetraedrul, sau o structură piramidală în care cele două piramide au bazele lipite una de alta, formând un obiect similar cu un diamant tăiat şi şlefuit, cu opt feţe. La baza fiecărei piramide este pătratul – cea mai stabilă parte a obiectului. Atunci când un suflet experimentează energiile unui pătrat, el sau ea este complet solidificat/ă în dimensiunea care este formată de către tetraedru. (Notă: Puteţi avea şi o piramidă
triunghiulară – o piramidă cu bază triunghiulară – dar un asemenea obiect este mai puţin stabil decât o piramidă cu patru laturi, în majoritatea cazurilor.) La vârf, sau apexul pietrei unghiulare din vârful fiecărei piramide ce formează
tetraedrul, aveţi singularitatea (poarta stelară sau portalul), care permite sufletului să
se mişte dintr-o dimensiune într-alta. În exemplul tetraedrului, puteţi avea o piramidă orientată în sus (ascendent) şi una orientată în jos (descendent). Vârful piramidei de sus reprezintă poarta stelară sau portalul care este accesat pentru deplasarea într-o dimensiune mai înaltă. Vârful piramidei de jos reprezintă poarta stelară sau portalul care este accesat pentru a merge într-o dimensiune mai joasă.
(Desigur, aici „sus” şi „jos” nu au nimic de-a face cu direcţiile.) Dacă puteţi vizualiza peste tot în univers tetraedre puse unul peste altul, atunci aveţi cele mai fundamentale concepte despre modul în care sunt construite şi accesate dimensiunile. Unii dintre oamenii voştri de ştiinţă au postulat corect că
găurile negre sunt portaluri între dimensiuni, iar mulţi şi-au reprezentat în minte ideea de a călători spre centrul galaxiilor şi de a trece prin găurile negre, în speranţa de a intra într-un alt univers sau tărâm.
E nevoie să facem diferenţa între găurile negre, care se află în centrul majorităţii galaxiilor, şi mini-găurile negre şi mini-găurile-de-vierme care există
