Universul nu pierde energie. Doar îşi schimbă forma. Speciile care nu mai sunt prezente fizic pe planeta voastră au şabloanele în tărâmurile eterice, care perpetuează speciile pe un alt nivel. În unele cazuri, specia de fapt se înalţă, şi de aceea nu mai revine. În alte cazuri este vorba de o formă distructivă de dispariţie, provocată de lipsa de sensibilitate a oamenilor, sau de dezastre naturale – caz în care şablonul se păstrează intact, dar Pământul nu mai reprezintă un loc viabil pentru ca astfel de specii să se încarneze. Şi astfel, prin urmare, ele îşi pierd forma fizică şi se pot încarna pe altă planetă care poate să le găzduiască corpurile.
Oameni care se încarnează în aceleaşi „linii genetice”
În încarnările omeneşti, adesea, sufletele se reîntorc, în mod repetat, în aceleaşi familii genetice şi grupuri etnice, până când se încheie lecţiile dintre aceste suflete. Multe dintre acestea dezvoltă un sistem de confort şi siguranţă în cadrul moştenirilor lor culturale şi, astfel, vor alege să se încarneze, mereu şi mereu, în aceeaşi familie şi sistem cultural. Un suflet aborigen se va naşte, va trăi, va muri, va merge în tărâmurile spiritului, va evalua acea viaţă şi va decide că există o necesitate de a continua să se încarneze ca aborigen, până când experienţa aborigenă este completă înlăuntrul acelui suflet, moment în care acel suflet se poate încarna mai departe într-un grup diferit.
Mulţi oameni vor descoperi că sunt atraşi în grupuri de suflete sau în grupuri extinse de suflete, în timp ce se află pe Pământ. Abia atunci când sufletele au evoluat până la un anumit punct, când doresc să experimenteze energia unui grup diferit de suflete, ele aleg să iasă din neamul lor particular şi să intre în alt sistem genealogic. Animalele au o rânduială asemănătoare, dar nu este atât de complexă.
Ce atrage sufletele să fie împreună timp de multe vieţi? De ce triburile rămân unite? ADN-ul nu este numai o memorie a încarnărilor sufletelor, ci este, de 12
6
asemenea, o memorie a liniilor voastre genetice ancestrale – iar oamenii voştri de ştiinţă ştiu acest lucru. Majoritatea grupurilor cu ADN asemănător – pentru că ceea ce se aseamănă, se adună (Legea Atracţiei) – vor tinde să se adune, dacă nu suferă o mutaţie din exterior, aceasta însemnând că o energie intră, din exteriorul sistemului genealogic, ca să-l determine să se transmute şi să se deplaseze într-o altă direcţie.
Fragmentarea şi (re)integrarea sufletului
Vom vorbi acum despre fragmentarea şi (re)integrarea sufletului. Încă o dată, vă reamintim că limbajul vostru este destul de limitat în capacitatea sa de a vehicula aceste concepte.
Definiţiile noastre sunt după cum urmează : O „diviziune a sufletului” este o entitate suverană născută dintr-un suflet-părinte. Un „fragment de suflet” este o parte (bucată) a unui suflet care nu este o entitate suverană în sine ci, în loc de asta, ea doar aparţine sufletului din care s-a fragmentat.
Permiteţi-ne să încercăm să vă zugrăvim o imagine. Această imagine include ideea că un suflet este un aspect unitar al lui Dumnezeu, care poate lua multe forme, trăsături, culori şi texturi. Întrucât sufletul doreşte să experimenteze cât mai mult posibil din tot ce înseamnă viaţă, el poate alege să fragmenteze părţi din el însuşi –
din Sinele central – pentru a experimenta lumile mai joase. Această fragmentare poate fi voluntară sau involuntară, în funcţie de nivelul de conştiinţă al sufletului.
Unele aspecte – fragmente şi părţi ale sufletului – pot fi foarte mari (ceea ce am putea numi fragmente-părinte), în timp ce alte părţi sau aspecte pot fi minuscule, incluzând aici ceea ce am putea numi fragmente de entitate dezîncarnate 53. Totuşi, în ciuda capacităţii sufletului de a se divide şi fragmenta, el rămâne o parte unitară a lui Dumnezeu. Ne dăm seama că acesta este un paradox, dar în lumea voastră există
foarte multe paradoxuri, din cauza percepţiei voastre limitate asupra realităţii.
Sufletul vostru este ca o meduză cu tentacule, iar fiecare dintre aceste tentacule poate să observe, să experimenteze şi să fie martoră la diferite aspecte ale Creaţiei. Uneori, aceste tentacule se vor separa şi se vor despărţi de corpul organismului, pentru a explora Creaţia exterioară. Mai târziu, ele se vor reconecta şi se vor recombina în configuraţii variate, înainte de a se separa din nou şi de a merge în zonele mai îndepărtate ale Creaţiei.
Natura divizării şi fragmentării sufletului
Aşa cum am afirmat în Capitolul 1, majoritatea sufletelor iau fiinţă prin divizare, coborând pe spirala evolutivă din densitatea a 12-a în a 7-a, în timp ce alte 53 Fragmente care s-au rupt dintr-o diviziune a sufletului care este sau a fost încarnată.
127
suflete – cu precădere cele numite „străvechi”, sau sufletele foarte bătrâne – se individualizează direct din tărâmurile densităţii a 12-a. Apoi, sunt acelea care se găsesc între aceste categorii. Ne-am decis să trecem peste mecanica divizării sufletului în tărâmurile mai înalte, din cauza complexităţii acesteia şi a lipsei de cuvinte adecvate pentru a o descrie. Prin urmare, ne vom concentra atenţia asupra a ce se întâmplă în densităţile mai joase.
Sufletul de densitatea a 7-a se poate fragmenta în părţi mai mici în câteva moduri. Atunci când se divide printr-un proces asemănător diviziunii normale a celulelor (puteţi asemui acest lucru cu celulele dintr-un organism biologic, care se divid), aveţi ceea ce se numeşte fragmente-părinţi de suflet.
Există şi fragmente sau părţi secundare, care se rup din fragmentele-părinţi.
Atunci când un suflet se încarnează într-un anumit tărâm, acel suflet ia o mică
fracţiune a sa şi proiectează acea fracţiune în mecanismul perceptiv sau corpul care este adecvat pentru acel nivel sau dimensiune. Trebuie să înţelegeţi, dragi Creatori, că un suflet nu îşi aduce cu sine întreaga fiinţă în tărâmurile mai joase ale Creaţiei.
El işi duce numai o mică fracţiune în acele tărâmuri, în timp ce sufletul-părinte rămâne în densitatea a 7-a.
Acest lucru se petrece destul de simplu dacă sufletul coboară doar în densitatea a 6-a. Un suflet de densitatea a 7-a, în nivelul 6, pur şi simplu îşi fragmentează o parte din el în nivelul 6, o densifică uşor, intră într-un corp de lumină de densitatea a 6-a (sau, ca să fim mai exacţi, îşi fabrică unul, deoarece la acel nivel este mai curând un proces de fabricare, decât de intrare într-un corp care a fost deja creat) şi devine o entitate de densitatea a 6-a care experimentează o lume cu 6 dimensiuni.
O entitate de densitatea a 6-a are ca suflet-părinte aspectul său de densitatea a 7-a şi, adesea, poate relaţiona direct cu partea-părinte a sa, foarte asemănător cu modul în care o mică navă cercetaş părăseşte nava-mamă şi apoi se întoarce şi îi dă
raportul după ce scanează o planetă.
Sufletele pot avea mai multe fragmente în fiecare dintre densităţile mai joase, astfel că sufletul de densitatea a 7-a poate avea mai multe fragmente de densitatea a 6-a.
Atunci când sufletul de densitatea a 7-a se decide să vină în densitatea a 5-a, poate fi necesară o fragmentare suplimentară. Pe măsură ce sufletul se fragmentează
mai departe, el poate avea acum mai multe părţi în densitatea a 5-a. Fiecare dintre aceste părţi poate avea un fragment primar în densitatea a 6-a, care, la rândul lui, are fragmentul-părinte în densitatea a 7-a.
Deci, acum avem un fragment-părinte în densitatea a 7-a, fragmente primare în densitatea a 6-a şi fragmente secundare în densitatea a 5-a.
Fragmentele de densitatea a 5-a, la rândul lor, creează o densificare care le permite să intre într-un corp de lumină de densitatea a 5-a, pentru a experimenta lumile de dimensiunea a 5-a. Procesul fabricării unui corp de densitatea a 5-a este un pic mai anevoios decât procesul producerii unui corp de densitatea a 6-a.
12
8
Atunci când sufletul doreşte să meargă şi mai jos, în densitatea a 4-a, urmează
un proces mult mai diferit, pe care îl numiţi încarnare şi, în acest caz, este creat un corp dintr-o amprentă genetică, ce devine embrion sau fetus, capabil să găzduiască
un fragment din sufletul de densitatea a 5-a deja existent. Sufletul se fragmentează şi se densifică prin intrarea în uterul altui suflet (o mamă umanoidă), iar apoi, acel fragment vine prin canalul naşterii ca suflet încarnat. Acest suflet are ca membri de familie a sufletului – dacă doriţi s-o numiţi astfel – aspecte de densitatea a 5-a ale lui însuşi, care, la rândul lor, au fragmente primare de suflet în densitatea a 6-a şi sufletul-părinte în densitatea a 7-a.
Atunci când sufletul de densitatea a 7-a doreşte să experimenteze densitatea a 3-a, sunt implicate acum patru niveluri de fragmentare, înainte ca sufletul să poată să
vină într-un corp de densitatea a 3-a şi să experimenteze viaţa tridimensională. Se consideră că toate fragmentele din densităţile a 4-a, a 5-a şi a 6-a fac parte din seminţia sufletului sau familia de suflet.
Ne cerem sincer scuze pentru complexitatea acestei discuţii. Nu ştim cum altfel să vă explicăm, decât să folosim aceste diagrame mentale complicate, pe care vi le zugrăvim. Mediumul s-a gândit să facă nişte desene concrete, dar curând a descoperit că era aproape imposibil să reprezinte acest lucru în mod grafic.
