12. MĂSURILE DE SIGURANTĂ
'
772. Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical: a. nu se poate lua şi în timpul urmăririi penale sau al judecăţii; b. poate fi înlocuită cu măsura internării medicale când persoana faţă de care s-a luat această măsură nu urmează tratamentul;
c. se ia pe o durată determinată absolut de legea penală.
773. În cazul în care o persoană obligată la tratament medical nu se prezintă regulat latratament:
a. se poate dispune internarea într-un institut medical educativ; b. se poate dispune internarea medicală;
c. se poate dispune condamnarea la închisoare de cel mult un an.
774. Sunt măsuri de siguranţă:
a. obligarea la tratament medical; internarea într-un institut medical educativ; b. obligarea la tratament medical; internarea medicală; c. confiscarea specială; interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată.
775. Măsura obligării la tratament medical:
a. nu poate fi luată în cursul urmăririi penale sau al judecăţii; b. poate fi dispusă, în mod provizoriu, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră
preliminară sau al judecăţii;
c. este o măsură de siguranţă.
776. Instanţa a reţinut că inculpata, proprietară a unui apartament cu trei camere,a atras în locuinţa ei mai multe femei cărora le-a înlesnit, prin punerea ladispoziţie a unei camere, acte de prostituţie, în schimbul unor foloase materiale.
Inculpata a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism
[art. 213 alin. (1) C. pen.], iar în temeiul art. 112 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea apartamentului proprietatea acesteia. În speţă: a. măsura de siguranţă se impunea;
b. nu putea fi luată măsura de siguranţă, deoarece apartamentul nu a servit şi nici nu putea să
servească la săvârşirea infracţiunii;
c. trebuia dispusă măsura de siguranţă doar asupra camerei care a fost pusă la dispoziţie de inculpată.
777. Sunt supuse confiscării speciale:
a. bunurile care nu au fost folosite la săvârşirea unei infracţiuni, dar aparţin făptuitorului, dacă există presupunerea că le poate folosi pentru săvârşirea unei alte infracţiuni; b. bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală; c. bunurile produse prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
