132
Drept penal. Partea generală• Teste-grilă
b. corectă, deoarece suma este dobândită în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii de furt; c. greşită, pentru că în general sumele de bani nu pot fi obiect al confiscării speciale.
785. Constituie măsură de siguranţă:
a. obligarea de a nu părăsi localitatea;
b. internarea într-un institut medical-educativ;
c. interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii.
786. Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical: a. se poate lua pe o perioadă determinată de până la doi ani; b. va fi înlocuită, în mod obligatoriu, cu măsura internării medicale, dacă persoana nu se prezintă în mod regulat la tratament;
c. se poate lua faţă de o persoană care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, indiferent dacă fapta este sau nu infracţiune.
787. Măsura de siguranţă a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitării uneiprofesii:
a. se ia pe o perioadă nedeterminată;
b. poate fi revocată după trecerea unui termen de cel puţin doi ani, dacă se constată că au încetat temeiurile care au impus luarea ei;
c. sustragerea de la executarea acestei măsuri de siguranţă constituie infracţiune.
788. Sunt supuse confiscării:
a. bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă nu sunt ale infractorului, iar proprietarul a cunoscut scopul folosirii lor; b. bunurile deţinute contrar dispoziţiilor legale;
c. bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, numai dacă sunt ale făptuitorului.
789. Interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii: a. poate însoţi şi o altă măsură de siguranţă;
b. este o pedeapsă complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.; c. poate însoţi şi o pedeapsă principală.
790. Confiscarea specială:
a. are un caracter definitiv, nefiind susceptibilă de revocare pe motiv că starea de pericol a încetat;
b. are caracterul unei despăgubiri civile;
c. nu este o sancţiune de drept penal.
791. Măsura confiscării extinse poate fi luată doar dacă: a. a fost comisă o faptă prevăzută de legea penală, indiferent dacă fapta este sau nu infrac
ţiune;
b. nu există o hotărâre de condamnare a infractorului;
c. infracţiunea comisă face parte din categoria celor limitativ enumerate de art. 1121 C. pen.