



134
Drept penal. Partea generală • Teste-grilă
800. Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical presupune: a. obligaţia impusă de instanţă făptuitorului de a se interna pe timp de 30 de zile într-o unitate sanitară pentru tratament medical;
b. obligaţia impusă de instanţă făptuitorului de a se prezenta în mod regulat la o unitate sanitară pentru tratament medical până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol;
c. obligaţia impusă de instanţă făptuitorului de a se interna pe timp de 60 de zile într-o unitate sanitară pentru tratament.
801. Obligarea la tratament medical luată printr-o hotărâre definitivă se pune înexecutare de către:
a. instanţa de judecată;
b. membrii familiei celui obligat la tratament medical; c. autoritatea de sănătate publică din judeţul pe raza căruia locuieşte cel obligat la tratament medical.
802. Unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligată să comunice instanţei de judecată: a. dacă persoana obligată la tratament se sustrage de la executarea tratamentului după
prezentare;
b. dacă persoana obligată la tratament nu respectă programul care este stabilit pentru tratament; c. dacă persoana obligată la tratament are o comportare necorespunzătoare faţă de personalul medical care îi aplică tratamentul.
803. În cazul măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical, starea de pericol afăptuitorului decurge din existenţa:
a. unei boli sau intoxicării cronice;
b. numai a unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau alte substanţe psihoactive;
c. alienaţiei mintale.
804. În cazul măsurii de siguranţă a internării medicale, starea de pericol derivă dincauza:
a. unei boli psihice;
b. consumului cronic de substanţe psihoactive;
c. unei boli infectocontagioase.
805. Măsura de siguranţă a internării medicale:
a. poate fi înlocuită cu măsura obligării la tratament medical în cazul în care se constată
o ameliorare a sănătăţii celui internat;
b. nu poate fi dispusă în mod provizoriu, ca măsură procesuală; c. durează până la însănătoşire ori până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.












