Formele infracţiunii intenţionate după fazele de desfăşurare43
238. Desistarea constă în:
a. renunţarea de bunăvoie a făptuitorului de a duce până la capăt executarea începută, văzând că nu mai există posibilitatea reală de a continua, făptuitorul fiind conştient de aceasta;
b. renunţarea de bunăvoie a făptuitorului de a duce până la capăt executarea începută, deşi există posibilitatea reală de a continua, iar făptuitorul este conştient de aceasta; c. renunţarea de bunăvoie a făptuitorului de a duce până la capăt executarea începută, deşi există posibilitatea reală de a continua, făptuitorul nefiind conştient de aceasta.
239. Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului: a. reprezintă cauze de atenuare a răspunderii penale;
b. reprezintă cauze de înlăturare a răspunderii penale; c. reprezintă cauze de nepedepsire a tentativei.
240. Împiedicarea producerii rezultatului:
a. este o cauză de nepedepsire a tentativei;
b. operează în favoarea autorului faptei;
c. produce efecte numai dacă intervine înainte de descoperirea faptei.
241. Restituirea bunului mobil deja însuşit pe nedrept de către autor: a. determină încadrarea juridică a faptei ca tentativă la infracţiunea de însuşire a bunul găsit;
b. nu are valoarea cauzei de nepedepsire a tentativei reprezentată de împiedicarea producerii rezultatului;
c. are valoarea cauzei de nepedepsire a tentativei reprezentată de împiedicarea producerii rezultatului.
242. Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării produceriirezultatului constituie o altă infracţiune:
a. se aplică pedeapsa pentru acea infracţiune;
b. se aplică o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzut de lege pentru acea infracţiune;
c. se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.
