Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
51
291. În cazul infracţiunilor progresive, termenul de prescripţie: a. curge de la data săvârşirii acţiunii sau inacţiunii; b. în unele cazuri curge de la data primei acţiuni, iar în altele, de la data epuizării agravării rezultatului;
c. se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs.
292. În cazul infracţiunii progresive, dacă acţiunea sau inacţiunea al cărei rezultat s-aamplificat ulterior fără intervenţia făptuitorului a fost săvârşită atunci când acestaavea vârsta sub 14 ani, iar rezultatul cel mai grav, constând în moartea victimei,s-a produs după ce făptuitorul a împlinit 18 ani:
a. făptuitorul va răspunde penal;
b. făptuitorul nu va răspunde penal;
c. făptuitorul va răspunde penal pentru infracţiunea al cărei rezultat s-a produs, nu pentru cea pe care a avut-o în vedere în timpul minorităţii.
293. În cazul infracţiunilor progresive, termenul de prescripţie: a. curge de la data săvârşiri acţiunii sau inacţiunii şi se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs;
b. în unele cazuri curge de la data primei acţiuni, iar în altele, de la data epuizării agravării rezultatului;
c. curge întotdeauna de la data epuizării agravării rezultatului.
294. Infracţiunea de obicei:
a. presupune repetarea acţiunii care constituie elementul material al laturii obiective astfel încât să se evidenţieze activitatea infracţională a făptuitorului ca îndeletnicire; b. poate fi săvârşită şi prin inacţiune;
c. se poate epuiza la momentul consumării.
295. Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală, în cadrul unei relaţii demuncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată saupusă într-o situaţie umilitoare constituie o infracţiune: a. de obicei;
b. continuată;
c. fapt consumat.
296. Infracţiunea de obicei se consideră consumată:
a. la data săvârşirii primei acţiuni ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii;
b. la data săvârşirii ultimei repetări a elementului material al laturii obiective a infracţiunii; c. atunci când fapta se repetă de un număr suficient de ori pentru a releva obiceiul sau îndeletnicirea.
297. Momentul epuizării infracţiunii de obicei:
a. coincide cu momentul consumării;
b. este momentul săvârşirii ultimului act;
c. constituie reper pentru calcularea termenului de prescripţie.
