












50
Drept penal. Partea generală • Teste-grilă
b. nu poate avea ca urmare imediată moartea subiectului pasiv; c. se poate comite sub forma coautoratului.
286. Infracţiunea complexă de bază:
a. este acea formă a infracţiunii complexe în al cărei conţinut intră ca element constitutiv o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală; b. este acea formă a infracţiunii complexe în al cărei conţinut intră ca element constitutiv sau ca circumstanţă agravantă o acţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută
de legea penală;
c. este acea formă a infracţiunii complexe în conţinutul căreia intră ca element sau ca circumstanţă agravantă o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.
287. Infracţiunea complexă calificată se caracterizează prin aceea că: a. în conţinutul său este inclusă ca circumstanţă agravantă o inacţiune, ce constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală;
b. în structura conţinutului său intră ca element constitutiv o acţiune incriminată de lege ca faptă de sine stătătoare;
c. în conţinutul său este inclusă ca circumstanţă agravantă o acţiune ce constituie, prin ea însăşi, o faptă prevăzută de legea penală.
288. Complexitatea naturală există atunci când:
a. infracţiunea este săvârşită în mod obligatoriu de mai multe persoane ( cel puţin două); b. când două sau mai multe persoane se asociază pentru săvârşirea de infracţiuni; c. elementele obiective ale unei infracţiuni, prin firea lucrurilor, sunt cuprinse în conţinutul altei infracţiuni.
289. Există complexitate naturală în cazul:
a. infracţiunii de tâlhărie;
b. infracţiunii de omor;
c. infracţiunii de furt calificat.
290. Infracţiunea progresivă este:
a. acea infracţiune a cărei latură obiectivă, după ce a atins momentul consumării corespunzător unei anumite infracţiuni, se amplifică progresiv, cu intervenţia făptuitorului, fie prin agravarea urmării produse, fie prin producerea de noi urmări vătămătoare, corespunzătoare unei infracţiuni mai grave;
b. acea infracţiune a cărei latură obiectivă, după ce a atins momentul consumării corespunzător unei anumite infracţiuni, se amplifică progresiv, f'ară intervenţia făptuitorului, fie prin agravarea urmării produse, fie prin producerea de noi urmări vătămătoare, corespunzătoare unei infracţiuni mai grave;
c. acea infracţiune a cărei latură subiectivă, după ce a atins momentul consumării corespunzătoare unei anumite infracţiuni, se amplifică progresiv, fără intervenţia făptuitorului, fie prin agravarea urmării produse, fie prin producerea de noi urmări vătămătoare, corespunzătoare unei infracţiuni mai grave.






