astfel de conduite se subsumează în egală măsură şi primei categorii, a faptelor comise în realizarea obiectului de activitate.
§3. Fapte săvârşite în numele persoanei juridice
Şi în legătură cu acest criteriu este greu de conceput ca fapte contra vieţii sau sănătăţii să fie comise în numele persoanei juridice; pot exista însă situaţii în care ele să se subsumeze acestui criteriu - de exemplu, refuzul de a acorda asistenţă medicală de urgenţă unei persoane care nu face parte dintr-o anume categorie 1 Pentru dezvoltări, a se vedea: A.-R. Ilie, Răspunderea penală a persoanei juridice. Jurisprudenţă rezumată şi comentată, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 20 1 3 , p. 23; A.-R. Trandafir, Răspunderea penală a persoanei juridice, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 202 1 , p. 263-266.
2 Infra, Capitolul II.
Condiţiile generale privind răspunderea penală
199
care constituie clientela obişnuită a unei unităţi sanitare private'; această situaţie va putea fi totodată încadrată şi în ipoteza precedentă, a faptelor comise în interesul persoanei juridice.
În realitate, cele trei categorii legale se întrepătrund, fiind suficient să se constate că o faptă se încadrează în cel puţin una dintre acestea pentru a constitui temei material al răspunderii
. - • •
•
2
umtaţn samtare .
§4. Condiţia specială pentru instituţiile publice
În cazul unităţilor medicale care sunt instituţii publice, îndeplinirea oricăreia dintre aceste trei condiţii trebuie completată şi cu aceea ca fapta să fie comisă în exercitarea unei activităţi ce poate face şi obiectul domeniului privat (întrucât pentru fapte ce nu pot face obiectul domeniului privat aceste instituţii nu răspund penal).