Conchid că spitalele de urgenţă pot răspunde penal şi pentru fapte comise în activitatea de asistenţă medicală de urgenţă.
În cadrul acestei condiţii, în practică s-a analizat şi situaţia în care activitatea în cadrul căreia a fost comisă fapta, într-un spital public, nu are corespondent în nicio altă unitate sanitară; inculpatul persoană juridică (un spital public) a susţinut că
era singurul care, la data faptei, desfăşura în mod organizat activitatea de terapie intensivă pentru nou-născuţi, ceea ce a prilejuit instanţei să reţină, în mod corect, că „dacă vreuna din activităţile medicale concrete ar fi exclusă domeniului privat, ar trebui să
existe un text de lege, care să prevadă această excepţie. Or, în privinţa activităţii de terapie intensivă nou-născuţi nu există un asemenea text, dimpotrivă, activitatea medicală de urgenţă fiind recunoscută de art. 31 din Legea nr. 95/2006 atât în domeniul public, cât şi privat ( ... ). De aceea, instanţa concluzionează că atât activitatea care a ocazionat comiterea infracţiunilor, cât şi activitatea generală desfăşurată de inculpat pot fi exercitate şi de o persoană juridică de drept privat şi, deci, nu se încadrează în excepţia prevăzută de art. 19 alin. (1) C.pen. (Codul penal anterior
- n.a.). Pe de altă parte, împrejurarea că, în prezent, în România, nicio unitate sanitară privată nu desfăşoară activitate de terapie intensivă nou-născuţi nu înseamnă că această activitate ar fi exclusă domeniului privat ( ... ), ceea ce interesează este ca activitatea să poată fi desfăşurată şi în domeniul privat, nu ca aceasta să
existe, efectiv, în domeniul privat"1 •
1 Jud. sectorului 6 Bucureşti, Secţia penală, sentinţa penală nr. 599/2013, definitivă prin decizia penală nr. 537/20 1 5 a C.A. Bucureşti, Secţia a II-a penală, www.ro/ii.ro (cauza cunoscută sub denumirea „Maternitatea Giuleşti").
Condiţiile generale privind răspunderea penală