În principiu, asistenţa medicală poate face obiectul domeniului privat, condiţia fiind astfel îndeplinită.
Faţă de caracterul aparent contradictoriu al unor dispoziţii din Legea sănătăţii, cred că trebuie aduse nişte lămuriri în legătură cu asistenţa medicală de urgenţă.
Potrivit art. 163 alin. (3) din Legea sănătăţii, spitalele publice sunt instituţii publice, iar conform art. 163 alin. (2) teza finală, spitalele de urgenţă se înfiinţează şi funcţionează numai ca spitale publice.
Aceste norme trebuie însă avute în vedere numai ca referindu-se la înfiinţarea şi clasificarea spitalelor în funcţie de competenţele lor 3; ele nu instituie un monopol public asupra îngrijirilor medicale de urgenţă; de altfel, acordarea asistenţei medicale de urgenţă este o obligaţie profesională indiferent de structura publică
1 Ipoteza este, desigur, imaginară; spre deosebire de aceasta: (https://www.timesnewroman.ro/life-death/sarac-tratat-impecabil-intr-unspital-dupa-ce-a-fost-confundat-cu-un-om-cu-bani/).
2 F. Streteanu, R. Chiriţă, Răspunderea penală a persoanei juridice, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 40 1 .
3 Categoriile sunt detaliate în art. 1 69 alin. (5) din Legea sănătăţii şi în actele normative emise în aplicarea lui.
200 Răspunderea penală a persoanei juridice fn cazurile de ma/praxis
sau privată a unităţii sanitare, iar potrivit art. 32 din Legea sănătăţii, ,,asistenţa medicală de urgenţă se asigură de unităţi specializate de urgenţă şi transport sanitar publice sau private, precum şi prin structurile de primire a urgenţelor, organizate în acest scop"
(s.m.); art. 101 şi 102 din Legea sănătăţii reglementează expres asistenţa medicală privată de urgenţă.