Un pic de procedură (penală, desigur)
împotriva celei juridice pentru partea de prejudiciu care corespunde faptei proprii a persoanei juridice tocmai întrucât ambele delicte au contribuit la producerea prejudiciului, şi nu doar fapta unică a persoanei fizice; la rândul ei, persoana juridică se va putea îndrepta împotriva celei fizice pentru dezdăunare, dar nu pentru întreaga despăgubire plătită ( aşa cum ar face-o dacă ar fi vorba de o singură faptă, a persoanei fizice), ci numai pentru partea care corespunde faptei persoanei fizice, pentru restul rămânând răspunzătoare, întrucât a participat nemijlocit, prin fapta proprie, la producerea prejudiciului.
Capitolul II
Cadrul procesual - limite, obligaţii ale
organelor judiciare
1. Urmărirea penală: cât in rem, de când in personam?
2. Formularea completă a acuzaţiei şi stabilirea obiectului judecăţii Secţiunea 1. Urmărirea penală: cât in rem,
de când in personam?
Codul de procedură penală prevede, în art. 305 alin. (I) C.proc.pen., obligativitatea începerii urmăririi penale de îndată
după sesizarea organului judiciar, dacă actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a învesti valabil organul judiciar. Se asigură astfel un cadru procesual tuturor actelor de cercetare (spre deosebire de sistemul vechi care cunoştea o fază
investigativă extra procesuală, a actelor premergătoare urmăririi penale). Trecerea la etapa in per sonam a urmăririi penale are loc, conform art. 305 alin. (3) C.proc.pen., atunci când există probe cu privire Ia comiterea faptei de către o anumită persoană, dispunându-se efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de acea persoană.
Această etapizare a urmărit în principal să asigure cadrul desfăşurării echitabile a procedurii, asigurând, pe de o parte, ca toate investigaţiile să se desfăşoare într-un cadru procesual, iar, pe de altă parte, ca punerea sub acuzaţie a unei persoane să nu aibă
loc decât în mod întemeiat.
Totodată, însă, pentru a evita tocmai neajunsurile principale ale instituţiei actelor premergătoare din reglementarea veche, art. 305
