Tata nu-i ca mama
JOSEPHINE SCHWARZ-GERD
într-un cerc vicios. Acest tip de problemă conduce câteodată
exact la situaţia în care părinţii trebuie să se amestece mai mult
decât ar fi cazul în mod obişnuit. Aceasta a fost şi situaţia lui
Tom. La recomandarea medicului pediatru, părinţii îi făceau o
mică clismă o dată la cinci zile. Iar asta nu este deloc amuzant!
Mai mult de-atât, este exact opusul autonomiei!
Şi lui Tom îi plăcea să se joace cu aceste automobile de jucărie, din care avea o întreagă armată. Le înşira unul lângă altul
pe un covor dejoacă, pe care erau imprimate multe străzi, ce
şerpuiau ca nişte intestine. După ce maşinuţele erau frumos
aşezate, mai departe se petrecea ceva surprinzător: nu se mai
întâmpla nimic! Toate maşinuţele rămâneau pe loc. ,,Aşa este!
Maşinuţele lui nu se mişcă niciodată!", confirma mama. Dacă
Tom însuşi era întrebat: ,,Nu se mişcă maşinuţele?!", el răspundea: ,,Nu, e roşu!" Stagnare totală! Exact ca în burta lui
Tom, nimic nu se clintea! Cel puţin acest lucru era decis singur
