şi impenetrabilă, mă dezarmează şi îmi dă speranţă. Dacă
Norwich poate da dovadă de compasiune şi altruism, poate că acestea nu sunt extrem de dificile până la urmă, poate că nu trebuie să fii un sfânt sau un virtuoz al moralei ca să le practici, poate că nu e nevoie nici de răsplată, nici de pedeapsă, poate trebuie să fii doar răbdător cum doar pisicile ştiu să fie, căci, dacă vieţile pisicilor sunt numărate în ani speciali, de şapte ori mai scurţi decât ai noştri, cum se măsoară răbdarea lor nesfârşită, felul în care pândesc minutele ca pe o pradă, somnul lor care nu e niciodată
adânc şi se contopeşte cu veghea, fără spasmul de groază
cu care ne trezim noi, oamenii?
În Anglia victoriană a trăit şi muncit un pictor pe nume Louis Wain, care nu a pictat altceva decât pisici. Sute şi sute de pisici, pentru colecţii, albume, reviste şi cărţi poştale. La început, picta ca să îşi susţină familia, pisici mai întâi realiste, apoi tot mai omeneşti şi mai stranii.
Ultimii cincisprezece ani din viaţă i-a petrecut într-un azil psihiatric, suferind, poate, de schizofrenie şi pictând pisici caleidoscopice, fragmentate, psihedelice. Ca orice tânăr rezident de psihiatrie, eram cândva fascinat de talentul lui, pe care nici azi nu pretind că îl înţeleg. Cred că
înţeleg însă fascinaţia adâncă, arhetipală, pentru fiarele 206
CE VRĂJI A MAI FĂCUT PISICA MEA
astea cu care ne-am însoţit, pentru graţia lor ucigaşă şi nonşalantă, pentru desăvârşirea estetică a fiecărui pas şi gest, pentru senzualitatea lor dezlănţuită, pentru că, deşi singuratice şi nepământene, sunt în stare de dragoste imediată şi simplă, pentru nobleţea egală în şanţul mizer şi în palatul regal, pentru toate lucrurile astea de care noi nu mai suntem capabili, dar de care ne amintim ca de un paradis pierdut sau, mai probabil, niciodată avut. Ne-am împrietenit cu pisicile nu doar ca să ne apere grânele de rozătoare, ci şi pentru că, pentru unele din rănile care se cască în natura noastră omenească, pisicile au şi sunt un remediu secret. Nu toate rănile se vindecă, şi Wain poate că nu făcea altceva decât să-şi caute cu disperare leacul. Şi de astea mi-am dorit şi eu o pisică a mea, încă din vremea când nu eram bolnav decât de prospeţimea crudă a faptului de a fi viu.
CE VRĂ I A MAI fĂCUT PISICA TA
-�
---- - DR
,.
-----i_.
... ____ .,_
____________ ___