― Incredibil, spuse Bliss cu răsuflarea tăiată.
88
În imagine se ivise o gigantă gazoasă, văzută dintr-un unghi sub care apărea luminată
aproape în întregime. În jurul ei se curba un inel de materie, larg şi strălucitor, înclinat astfel încât prindea lumina soarelui în partea din care era privit. Era mai strălucitor decât planeta însăşi şi de-a lungul său, la o treime din distanţa înspre planetă, se distingea o linie despărţitoare îngustă.
Trevize formulă o cerere de mărire la maximum şi inelul se transformă într-o mulţime de cerculeţe, înguste şi concentrice, strălucind în lumina soarelui. Pe ecran era vizibilă doar o porţiune a sistemului de inele, iar planeta se deplasase în afara ecranului. Încă o instrucţiune a lui Trevize, şi într-un colţ apăru un dreptunghi în interiorul căruia era înfăţişată imaginea în miniatură a planetei şi inelele.
― Este un lucru obişnuit? întrebă fascinată Bliss.
― Nu, spuse Trevize. Aproape fiecare gigantă gazoasă are inele formate din fragmente solide, dar acestea tind să devină subţiri şi înguste. Am văzut mai demult una în care inelele erau înguste, dar foarte strălucitoare. Dar aşa ceva nu am văzut niciodată; şi nici nu am auzit vorbindu-se.
― Este fără îndoială giganta cu inele de care vorbesc legendele, spuse Pelorat. Dacă
este într-adevăr unică...
― Într-adevăr unică, din câte ştim eu sau computerul, spuse Trevize.
― Atunci acesta trebuie să fie sistemul planetar care conţine Pământul. Cu siguranţă, nimeni nu ar putea descrie o asemenea planetă fără a o vedea.
― Acum sunt gata să cred aproape tot ceea ce se spune în legendele tale, făcu Trevize.
Aceasta este a şasea planetă. Pământul ar fi a treia?
― Exact, Golan.
― Atunci aş spune că suntem la mai puţin de un miliard şi jumătate de kilometri distanţă de Pământ, şi nu am fost opriţi. Gaia ne-a oprit, atunci când ne-am apropiat.
― Eraţi mai aproape de Gaia atunci când aţi fost opriţi, spuse Bliss.
― Aşa este, spuse Trevize, dar în opinia mea, Pământul este mai puternic decât Gaia, iar acesta mi se pare un semn bun. Dacă nu suntem opriţi, poate că Pământul nu are nimic împotriva apropierii noastre.
― Sau poate că Pământul nu există, spuse Bliss.
― Vrei să pui pariu, de data asta? întrebă hotărât Trevize.
― După părerea mea, interveni Pelorat, Bliss a vrut să spună că Pământul este radioactiv, aşa cum toată lumea pare să fie de acord, şi nu suntem opriţi de nimeni deoarece pe Pământ nu există viaţă.
― Nu, spuse Trevize cu violenţă. Cred orice s-a spus despre Pământ, în afară de asta.
Ne vom apropia, şi vom verifica singuri. Am sentimentul că nu vom fi opriţi.
89
Gigantele gazoase fuseseră lăsate mult în urmă. Imediat după giganta gazoasă cea mai apropiată de soare se afla o centură de asteroizi. (Acea gigantă gazoasă era cea mai mare şi mai masivă, exact aşa cum spuneau legendele.)
În interiorul centurii de asteroizi se aflau patru planete.
Trevize le studie cu atenţie:
― A treia este cea mai mare. Dimensiunile sunt adecvate, la fel şi distanţa faţă de soare. Ar putea fi locuibilă.
Pelorat prinse o urmă de incertitudine în cuvintele lui Trevize.
― Are atmosferă? întrebă el.
― A, da, spuse Trevize. A doua, a treia, şi a patra au fiecare atmosferă. Şi, ca în vechile basme pentru copii, a doua este prea densă, a patra nu este suficient de densă, însă a treia este exact aşa cum trebuie.
― Deci crezi că ar putea fi Pământul?
― Să cred? aproape că explodă Trevize. Nu am nevoie să cred. Este Pământul. Are satelitul gigant de care mi-ai povestit.
― Are?
Şi Trevize fu martor la cel mai larg zâmbet care apăruse vreodată pe figura lui Pelorat.
― Sigur! Uite, priveşte-l, la mărire maximă.
Pelorat văzu două pătrare, unul evident mai mare şi mai strălucitor decât celălalt.
― Cel mic este satelitul? întrebă el.
― Da. Este mai depărtat de planetă decât sateliţii obişnuiţi, dar nu încape nici o îndoială că se roteşte în jurul ei. Are mărimea unei planete mai mici; de fapt, este mai mic decât oricare dintre cele patru planete interioare care înconjoară soarele. Totuşi, este mare pentru un satelit. Are un diametru de cel puţin două mii de kilometri, semănând din acest punct de vedere cu sateliţii ce orbitează în jurul gigantelor gazoase.
― Nu e mai mare? făcu dezamăgit Pelorat. Deci nu este un satelit gigantic?
― Ba da, este. Un satelit cu un diametru de două sau trei mii de kilometri orbitând în jurul unei gigante gazoase este una. Acelaşi satelit înconjurând o planetă mică, solidă, locuibilă, este cu totul altceva. Acel satelit are un diametru ce depăşeşte un sfert din diametrul Pământului. Unde ai mai auzit de un asemenea raport atunci când este vorba de o planetă locuibilă?