― Pe tine nu te enervează atunci când o fac. Nici pe Pel.
― Oamenii diferă între ei.
― Ştiu, spuse Fallom cu o duritate care o surprinse pe Bliss şi o făcu să se încrunte.
― Ce ştii tu, Fallom?
― Eu sunt diferită.
― Desigur, adineauri am spus asta. Oamenii diferă între ei.
― Trupul meu este diferit. Şi pot mişca lucruri.
― Este adevărat.
Fallom spuse, cu o urmă de răzvrătire:
― Eu trebuie să mişc lucruri. Trevize nu ar trebui să se enerveze din cauza asta, iar tu nu ar trebui să mă opreşti.
― Dar pentru ce trebuie să mişti lucrurile?
― Pentru antrenament. Ezerciziu... aşa se spune?
― Nu chiar. Exerciţiu.
― Da. Jemby mereu îmi spunea că trebuie să-mi antrenez...
― Lobii-transductori?
― Da. Şi să-i fac puternici. Apoi, când voi fi mare, voi putea activa toţi roboţii. Chiar şi pe Jemby.
― Fallom, cine activa toţi roboţii, dacă nu tu?
― Bander.
Fallom vorbise fără nici o urmă de emoţie.
― L-ai cunoscut pe Bander?
― Desigur. L-am vizionat de multe ori. Eu trebuia să fiu următorul şef al moşiei. Moşia Bander urma să devină moşia Fallom. Aşa mi-a spus Jemby!
― Vrei să spui că Bander a venit în...
Datorită surprinderii, gura lui Fallom descrise un O perfect. Spuse, aproape sugrumată:
― Bander n-ar fi venit niciodată în...
Rămase fără respiraţie şi aşteptă puţin ca să-şi recapete suflul, apoi spuse:
― Am vizionat imaginea lui Bander.
― Cum te trata Bander? întrebă şovăitoare Bliss.
Fallom o privi pe Bliss cu ochi puţin nedumeriţi:
― Bander mă întreba dacă aveam nevoie de ceva; dacă mă simţeam bine. Dar Jemby era mereu alături de mine, aşa încât nu aveam nevoie de nimic şi mă simţeam întotdeauna bine.
Coborî privirea în podea. Apoi îşi acoperi ochii cu mâinile, şi spuse:
― Dar Jemby s-a oprit. Din cauză că Bander... s-a oprit şi el. Aşa cred.
― De ce spui asta? o întrebă Bliss.
― M-am gândit. Bander activa toţi roboţii, iar dacă Jemby s-a oprit, ca şi ceilalţi roboţi, trebuie sa se fi oprit şi Bander. Nu-i aşa?
Bliss rămase tăcută.
― Dar atunci când mă veţi duce înapoi pe Solaria, spuse Fallom, îl voi activa pe Jemby, apoi restul roboţilor, şi voi fi din nou fericită.
Plângea cu suspine.
― Nu eşti fericită cu noi, Fallom? o întrebă Bliss. Nici măcar un pic? Din când în când?
Fallom ridică din podea faţa brăzdată de lacrimi şi o privi pe Bliss. Scutură din cap şi spuse cu voce tremurândă:
― Îl vreau pe Jemby.
Plină de compasiune, Bliss o cuprinse în braţe: