Tu, Tată Ceresc, îţi păstrezi pe vecie
Tronul Tău din generaţie în generaţie.
Pentru ce ne-ai uitat
Şi ne-ai părăsit atât de multă vreme?
Întoarce-te la noi, O, Doamne,
Reînnoieşte-ne zilele, ca altădată.
Unde nu există dreptate sau compasiune,
Totul va deveni deşert, cu animale sălbatice,
Iar casele oamenilor vor fi pline de creaturi jalnice.
Şi acolo vor sălăşlui bufniţele,
Şi vor dansa satirii,
Iar sălbăticiunile vor urla în casele lor dezolante.
Spală-mă O, Doamne, şi voi fi mai alb ca zăpada!
Fă-mă să aud numai bucurie şi veselie!
Întoarce-Ţi faţa de la păcatele mele,
Şi şterge-mi toate nedreptăţile mele!
Creează în mine o inimă curată, O, Doamne
Şi reînnoieşte un spirit drept în mine!
Nu mă lipsi de prezenţa Ta
Şi nu-ţi lua Spiritul Tău Sfânt de la mine!
Refă în mine bucuria Grădinii Tale Infinite
Şi susţine-mă cu îngerii Tăi sfinţi!
Lasă-mă să alung tot răul
Şi toată murdăria
Din foc, apă,
Pământ, arbori,
De la bărbatul credincios şi femeia credincioasă,
Din stele, lună, soare,
Din Lumina infinită,
Din toate lucrurile bune,
Create de Tine, Tată Ceresc,
Al căror tipar este Legea Sfântă.
Pe zidurile Babilonului
Ne aşezăm şi plângem,
Când ne amintim de Sion.
Ne atârnăm harpele noastre în sălcii.
Cum am mai putea cânta cântecul Domnului
Într-o ţară păcătoasă?
Dacă te voi uita, o Ierusalime,
Mâna mea dreaptă să-şi piardă îndemânarea.
