Ele vor pieri, dar
Tu vei rămâne.
Primul pas făcut
De sufletul omului păcătos
Este să rămână în iadul gândului rău.
Al doilea pas făcut
De sufletul omului păcătos
Este să rămână în iadul cuvântului rău.
Al treilea pas făcut
De sufletul omului păcătos
Este să rămână în iadul faptei rele.
Al patrulea pas făcut
De sufletul omului păcătos
Este să rămână în întunericul fără sfârşit.
Eu ştiu că Tu poţi să faci orice lucru
Şi că nici o hotărâre a Ta nu poate fi împiedicată.
Acum ochiul meu Te caută pe Tine,
Deoarece eu mă urăsc pe mine însumi
Şi mă târăsc în praf şi cenuşă.
Deoarece fiii păcătoşi ai oamenilor
Au păcătuit împotriva lor înşişi
Şi iadul lor de gânduri rele, cuvinte rele şi fapte rele
Este un iad al propriei lor creaţii.
Dar durerea mea şi lacrimile mele amare
Sunt pentru strămoşii noştri
Care au păcătuit faţă de Creator
Şi au fost izgoniţi
Din împărăţia Sfântă a Arborilor uriaşi.
De aceea eu plâng şi-mi ascund faţa în tristeţe
După frumuseţea Grădinii Pierdute
Şi dulceaţa cântecului Păsării
Care cânta în ramurile Arborelui Vieţii.
Ai milă de mine, O, Dumnezeule,
Şi curăţă-mă de păcatul meu.
Bucuria inimilor noastre a încetat,
Dansul nostru s-a transformat în doliu,
Coroana a căzut de pe capul nostru.
Vai şi amar nouă care am păcătuit!
De aceea inima noastră este ofilită
Şi vederea noastră este slabă.
