Şi Domnul i-a spus lui Moise: „Iată, la începutul timpului a existat un legământ între Dumnezeu şi om, şi flacăra sfântă a Creatorului intra în el. Şi el a fost făcut Fiul lui Dumnezeu şi i s-a dat lui păstrarea moştenirii, ca prim-născut, şi să facă fertil pământul Tatălui său şi să-l păstreze sfânt. Dar cine s-a lepădat de Creator, a fost aruncat din drepturile de prim-născut şi în ochii lui Dumnezeu nu există nici un păcat mai cumplit.”

Şi Domnul i-a mai spus: „Numai Copiii Luminii pot păstra Poruncile Legii. Ascultă-Mă ce-ţi spun: Tablele pe care tu le-ai spart nu vor mai fi niciodată scrise în cuvintele oamenilor. Aşa cum tu le-ai dat înapoi pământului şi focului, ele vor trăi nevăzute în inimile acelora care vor fi capabili să urmeze Legea lor. Poporului tău, de slabă credinţă, care a păcătuit faţă de Creator, chiar când tu şedeai pe pământ sfânt în faţa Dumnezeului tău, îi voi da o altă Lege. Ea va fi o lege neînduplecată care-i va încorseta pe oameni, pentru că ei nu cunosc încă Împărăţia Luminii.”

Şi Moise a ascuns Legea invizibilă în pieptul său şi a păstrat-o ca semn Copiilor Luminii. Şi Dumnezeu i-a dat lui Moise Legea scrisă pentru popor, şi a coborât la el, şi i-a vorbit cu inimă grea.

Şi Moise le-a spus: „Acestea sunt legile pe care vi le-a dat Dumnezeu vouă.”

Tu nu vei avea alt Dumnezeu afară de Mine.

Tu nu-ţi vei face nici un chip cioplit.

Să nu iei numele Dumnezeului tău în deşert.

Să-ţi aminteşti ziua Sabatului, s-o păstrezi ca sfântă.

Respectă pe tatăl tău şi pe mama ta.

Să nu ucizi.

Să nu comiţi adulter.

Să nu furi.

Să nu depui mărturie falsă împotriva vecinului tău.

Să nu râvneşti la casa vecinului tău, nici la soţia sa, la nici un alt lucru care aparţine vecinului tău.

Şi a fost o zi de jale şi de ispăşire pentru marele păcat faţă de Creator care nu s-a sfârşit. Şi tablele sparte ale Legii nevăzute trăiesc ascunse în pieptul lui Moise până ce au apărut Copiii Luminii în deşert şi îngerii au apărut pe pământ.

Comuniunile

Bolnavii şi chinuiţii mergeau pe malul unui râu pentru a-L reîntâlni pe Domnul Iisus. Şi asemenea copiilor, ei uitaseră Legea şi tot asemenea copiilor, căutau pe Tatăl lor pentru a-L ruga să le arate greşelile şi de a-i aduce pe calea cea bună. Şi când soarele se ridica la orizont, ei Îl văzură pe Domnul Iisus coborând de pe munte şi îndreptându-Se către ei, cu capul aureolat de lumină. El ridică mâna şi le zise zâmbind:

„Pace vouă!”

Dar lor le fu ruşine să răspundă la salut, căci fiecare în felul său se abătuse de la învăţăturile sfinte şi îngerii Maicii Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc nu mai erau cu ei.

Un bărbat ieşi în faţă şi declară cu tristeţe:

„Doamne, avem nevoie de înţelepciunea Ta. Noi ştim ce este bine şi totuşi ne ataşăm răului. Noi ştim că pentru a intra în împărăţia cerurilor, trebuie să mergem cu îngerii zilei şi ai nopţii, dar picioarele noastre iau calea răului. Lumina zilei nu luminează decât mersul nostru către plăcere şi noaptea cade asupra nechibzuitei noastre letargii. Spune-ne, Doamne, cum putem să vorbim cu îngerii şi să rămânem în compania lor, astfel ca Legea să ardă în inimile noastre cu o flacără durabilă?”

Şi Domnul Iisus le-a zis:

„Să ridici ochii la ceruri,

Când toţi oamenii privesc în pământ,

Nu este uşor.

Să adori îngerii

Când toţi oamenii adoră faima şi bogăţiile,

Nu este uşor.

Dar cel mai dificil lucru dintre toate

Este de a gândi cum gândesc îngerii,

Şi de a acţiona ca îngerii.”

Cineva exclamă: „Dar, Doamne, noi suntem doar oameni, nu îngeri! Cum putem noi spera să urmăm calea lor? Spune-ne ce trebuie sa facem?”

Şi Domnul Iisus le-a răspuns:

„După cum fiul moşteneşte pământul de la tatăl său,

Tot aşa, noi am moştenit Pământul Sfânt

De la părinţii noştri.

Acest tărâm nu este un câmp de lucrat,

Ci un loc în sufletul nostru

Unde noi putem construi

Templul nostru Sfânt.

Dar chiar şi un templu trebuie construit

Piatră cu piatră,

Tot aşa vă voi da pietrele necesare,

Pentru a ridica acest Templu Sfânt

Pe care noi l-am moştenit

De la Părinţii noştri

Şi de la Părinţii Părinţilor noştri.”

Şi toţi se adunară în jurul Domnului Iisus, şi feţele lor exprimau dorinţa de a auzi cuvintele ce aveau să le pronunţe buzele Sale. El Îşi ridică capul spre soarele care răsărea şi strălucirea razelor sale se reflecta în ochii Săi, în timp ce El vorbea:

„Templul Sfânt poate fi construit

Numai cu vechile Comuniuni,