„Tu nu-ţi vei vinde sufletul, dar nepreţuit al lui Dumnezeu, pentru că bogăţiile lumii sunt ca seminţele care au căzut pe pământ pietros şi, neavând rădăcini, trăiesc foarte puţin.”
„Tu nu vei fi martor fals al Legii şi n-o vei utiliza împotriva fratelui tău. Numai Dumnezeu cunoaşte începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor pentru că ochiul Său este unic şi El este Legea Sfântă.”
„Tu nu vei râvni la averea vecinilor tăi. Legea îţi dă mult mai multe daruri, chiar Pământul şi cerurile, dacă tu păstrezi Poruncile Domnului Dumnezeul tău.”
Şi Moise a ascultat vocea Domnului, şi a încheiat cu El legământul dintre Domnul şi Copiii Luminii.
Şi tablele au fost lucrarea lui Dumnezeu, şi scrierea era scrierea lui Dumnezeu gravată pe ele.
Dar poporul nu ştia ce s-a întâmplat cu Moise şi atunci s-au adunat, şi-au scos cerceii de aur din urechi, i-au topit şi au făcut un viţel. Şi ei au început să se închine idolului şi să-i ofere jertfe.
Şi ei au mâncat, şi au băut, şi au dansat în faţa viţelului de aur pe care l-au făcut ei, şi s-au abandonat corupţiei şi răului în faţa Domnului.
Şi s-a întâmplat ca Moise să treacă aproape de locul respectiv, unde el a văzut viţelul de aur, şi dansul, şi ticăloşia poporului; şi Moise s-a înfuriat tare şi a aruncat tablele din mâini, spărgându-le pe munte.
A doua zi dimineaţă, Moise a spus poporului: „Voi aţi făcut un mare păcat. Aţi negat pe Creatorul vostru. Voi urca la Domnul şi voi pleda pentru iertarea păcatului vostru.”
Şi Moise s-a înapoiat la Domnul şi a spus: „Doamne, Tu ai văzut pângărirea Legii Tale Sfinte. Copiii Tăi şi-au pierdut credinţa, şi se închină întunericului, şi au făcut un viţel de aur. Doamne iartă-i, pentru că sunt orbi la lumină.”
Şi Domnul i-a spus lui Moise: „Iată, la începutul timpului a existat un legământ între Dumnezeu şi om, şi flacăra sfântă a Creatorului intra în el. Şi el a fost făcut Fiul lui Dumnezeu şi i s-a dat lui păstrarea moştenirii, ca prim-născut, şi să facă fertil pământul Tatălui său şi să-l păstreze sfânt. Dar cine s-a lepădat de Creator, a fost aruncat din drepturile de prim-născut şi în ochii lui Dumnezeu nu există nici un păcat mai cumplit.”
Şi Domnul i-a mai spus: „Numai Copiii Luminii pot păstra Poruncile Legii. Ascultă-Mă ce-ţi spun: Tablele pe care tu le-ai spart nu vor mai fi niciodată scrise în cuvintele oamenilor. Aşa cum tu le-ai dat înapoi pământului şi focului, ele vor trăi nevăzute în inimile acelora care vor fi capabili să urmeze Legea lor. Poporului tău, de slabă credinţă, care a păcătuit faţă de Creator, chiar când tu şedeai pe pământ sfânt în faţa Dumnezeului tău, îi voi da o altă Lege. Ea va fi o lege neînduplecată care-i va încorseta pe oameni, pentru că ei nu cunosc încă Împărăţia Luminii.”
Şi Moise a ascuns Legea invizibilă în pieptul său şi a păstrat-o ca semn Copiilor Luminii. Şi Dumnezeu i-a dat lui Moise Legea scrisă pentru popor, şi a coborât la el, şi i-a vorbit cu inimă grea.
Şi Moise le-a spus: „Acestea sunt legile pe care vi le-a dat Dumnezeu vouă.”
Tu nu vei avea alt Dumnezeu afară de Mine.
Tu nu-ţi vei face nici un chip cioplit.
Să nu iei numele Dumnezeului tău în deşert.
Să-ţi aminteşti ziua Sabatului, s-o păstrezi ca sfântă.
Respectă pe tatăl tău şi pe mama ta.
Să nu ucizi.
Să nu comiţi adulter.
Să nu furi.
Să nu depui mărturie falsă împotriva vecinului tău.
Să nu râvneşti la casa vecinului tău, nici la soţia sa, la nici un alt lucru care aparţine vecinului tău.
Şi a fost o zi de jale şi de ispăşire pentru marele păcat faţă de Creator care nu s-a sfârşit. Şi tablele sparte ale Legii nevăzute trăiesc ascunse în pieptul lui Moise până ce au apărut Copiii Luminii în deşert şi îngerii au apărut pe pământ.
Comuniunile
Bolnavii şi chinuiţii mergeau pe malul unui râu pentru a-L reîntâlni pe Domnul Iisus. Şi asemenea copiilor, ei uitaseră Legea şi tot asemenea copiilor, căutau pe Tatăl lor pentru a-L ruga să le arate greşelile şi de a-i aduce pe calea cea bună. Şi când soarele se ridica la orizont, ei Îl văzură pe Domnul Iisus coborând de pe munte şi îndreptându-Se către ei, cu capul aureolat de lumină. El ridică mâna şi le zise zâmbind:
„Pace vouă!”
Dar lor le fu ruşine să răspundă la salut, căci fiecare în felul său se abătuse de la învăţăturile sfinte şi îngerii Maicii Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc nu mai erau cu ei.
Un bărbat ieşi în faţă şi declară cu tristeţe:
„Doamne, avem nevoie de înţelepciunea Ta. Noi ştim ce este bine şi totuşi ne ataşăm răului. Noi ştim că pentru a intra în împărăţia cerurilor, trebuie să mergem cu îngerii zilei şi ai nopţii, dar picioarele noastre iau calea răului. Lumina zilei nu luminează decât mersul nostru către plăcere şi noaptea cade asupra nechibzuitei noastre letargii. Spune-ne, Doamne, cum putem să vorbim cu îngerii şi să rămânem în compania lor, astfel ca Legea să ardă în inimile noastre cu o flacără durabilă?”
Şi Domnul Iisus le-a zis:
„Să ridici ochii la ceruri,
Când toţi oamenii privesc în pământ,
Nu este uşor.
Să adori îngerii
Când toţi oamenii adoră faima şi bogăţiile,
Nu este uşor.
Dar cel mai dificil lucru dintre toate
Este de a gândi cum gândesc îngerii,
