Se afundă în pământ şi sunt hrănite,
Iar ramurile lor
Se întind ca nişte braţe spre ceruri,
Tot aşa omul, asemenea trunchiului copacului,
Cu rădăcinile sale se afundă
În sânul Maicii sale Pământeşti,
Iar sufletul său se înalţă
Către stelele strălucitoare ale Tatălui său Ceresc.
Iar rădăcinile Arborelui
Sunt îngerii Maicii Pământeşti
Iar ramurile lui,
Îngerii Tatălui Ceresc.
Şi acesta este Arborele Sfânt al Vieţii
Care se înalţă în Marea Eternităţii.
Prima Comuniune este cu
Îngerul Soarelui.
El vine în fiecare dimineaţă
Şi, asemenea unei logodnice, iese din camera sa,
Pentru a arunca lumina aurie asupra lumii.
O, tu nemuritor cursier, scânteietor de lumină
Înger al Soarelui!
Nu există căldură fără tine.
Nici foc,
Nici viaţă.
Frunzele verzi ale arborilor
Te venerează.
Prin tine, micul bob de grâu
Se metamorfozează în râuri de fire aurii
Unduind în bătaia vântului.
Prin tine înfloreşte floarea.
În străfundul fiinţei mele,
Niciodată nu mă voi ascunde
De tine.
Înger al Soarelui,
Sfânt mesager al Maicii Pământeşti,
Intră în Templul Sfânt din mine
Şi dă-mi focul vieţii!
Cea de-a doua Comuniune este cu
Îngerul Apei.
El aduce ploaia pe câmpiile însetate
