Cine poate număra boabele de nisip ale mării,

Şi picăturile ploii,

Şi zilele eternităţii?

Cine poate afla înălţimea cerurilor

Şi dimensiunile pământurilor?

Cine poate spune când a apărut Înţelepciunea?

Înţelepciunea a fost creată

Înaintea tuturor lucrurilor.

Acela care este fără înţelepciune

Este asemenea aceluia care spune lemnului:

„Trezeşte-te!”, şi pietrei mute:

„Ridică-te şi învaţă!”

Cuvintele sale sunt goale

Şi acţiunile sale periculoase

Ca acelea ale unui copil care agită în aer sabia tatălui său

Şi ignoră tăişul lamei.

Dar coroana înţelepciunii

Face pacea şi sănătatea

Să înflorească,

Amândouă fiind daruri ale lui Dumnezeu.

O, Tu, Ordine Cerească!

Şi tu, Înger al Înţelepciunii!

Eu vă voi adora şi voi slăvi Tatăl Ceresc!

Tatăl Ceresc este Acela

Care permite râului gândurilor din noi

Să curgă către

Sfânta Mare a Eternităţii.

Cea de-a patra Comuniune este cu

Îngerul Vieţii Eterne,

Care aduce omului Mesajul eternităţii.

Pentru că acela care merge cu îngerii

Va învăţa să zboare

Deasupra norilor

Şi casa sa va fi

În Marea Eternă

Unde se înalţă Arborele Sfânt al Vieţii.

Nu aştepta moartea

Să-ţi reveleze marele mister.

Dacă tu nu cunoşti Tatăl tău Ceresc

În timp ce picioarele tale calcă solul prăfos,

Nu vor mai exista nimic decât umbre, pentru tine

În viaţa ce va urma.

Aici şi acum

Este misterul revelat.

Aici şi acum

Este cortina ridicată.

Nu-ţi fie frică, O, omule!

Prinde-te de aripile

Îngerului Vieţii Eterne

Şi zboară pe căile stelelor,