Întocmai cum un ţăran împrăştie sămânţa sa pe câmp.

Numai prin Comuniunile

Cu îngerii Tatălui Ceresc

Noi învăţăm să vedem nevăzutul,

Să auzim ceea ce nu poate fi auzit,

Şi să rostim cuvinte de nerostit.

Prima Comuniune este cu

Îngerul Puterii

Care dă căldura soarelui

Şi călăuzeşte mâna omului

În toate lucrările sale.

A Ta, O, Tată Ceresc,

A fost puterea

Când ne-ai dat o cale fiecăruia dintre noi.

Prin puterea Ta

Picioarele mele mă vor purta

Pe calea Legii;

Prin puterea Ta

Mâinile mele vor îndeplini lucrările Tale.

Fie ca râul de aur al puterii

Să curgă întotdeauna de la Tine către mine,

Şi corpul meu să se întoarcă tot timpul către Tine,

Ca floarea care se întoarce după soare.

Pentru că nu există putere în afară de aceea

A Tatălui Ceresc.

Restul nu este decât un vis neclar,

Asemănător unui nor care maschează faţa soarelui.

Nu există nici un om care să aibă putere

Asupra spiritului,

Nici asupra sufletului în ziua morţii.

Numai acea putere care vine de la Dumnezeu

Poate să-l scoată din

Cetatea Morţii.

Călăuzeşte lucrările şi faptele noastre

O, Înger al Puterii,

Sfânt mesager al Tatălui Ceresc.

Cea de-a doua Comuniune este cu

Îngerul Iubirii,

Ale cărui ape vindecătoare curg

Într-un curs inepuizabil Venind din

Marea Eternităţii.

Dragilor, să ne iubim unii pe alţii:

Pentru că iubirea vine de la Tatăl Ceresc

Şi oricine iubeşte

Este născut de Ordinea Cerească

Şi cunoaşte îngerii;

Pentru că fără iubire

Inima unui om este uscată şi crăpată

Ca fundul unui puţ uscat,

Şi cuvintele lui sunt goale