Şi de a acţiona ca îngerii.”
Cineva exclamă: „Dar, Doamne, noi suntem doar oameni, nu îngeri! Cum putem noi spera să urmăm calea lor? Spune-ne ce trebuie sa facem?”
Şi Domnul Iisus le-a răspuns:
„După cum fiul moşteneşte pământul de la tatăl său,
Tot aşa, noi am moştenit Pământul Sfânt
De la părinţii noştri.
Acest tărâm nu este un câmp de lucrat,
Ci un loc în sufletul nostru
Unde noi putem construi
Templul nostru Sfânt.
Dar chiar şi un templu trebuie construit
Piatră cu piatră,
Tot aşa vă voi da pietrele necesare,
Pentru a ridica acest Templu Sfânt
Pe care noi l-am moştenit
De la Părinţii noştri
Şi de la Părinţii Părinţilor noştri.”
Şi toţi se adunară în jurul Domnului Iisus, şi feţele lor exprimau dorinţa de a auzi cuvintele ce aveau să le pronunţe buzele Sale. El Îşi ridică capul spre soarele care răsărea şi strălucirea razelor sale se reflecta în ochii Săi, în timp ce El vorbea:
„Templul Sfânt poate fi construit
Numai cu vechile Comuniuni,
Acelea care sunt vorbite,
Acelea care sunt gândite,
Şi acelea care sunt trăite.
Pentru că dacă sunt spuse numai cu gura,
Ele sunt ca stupul mort
Pe care albinele l-au părăsit
El nu mai dă miere.
Comuniunile sunt o punte
Între om şi îngeri
Şi întocmai ca o punte,
Ele nu pot fi construite decât numai cu răbdare,
Pentru că iată, chiar un pod peste un râu
Este făcut piatră cu piatră
Până ce se poate trece de pe un mal pe celălalt.
Comuniunile sunt în număr de patrusprezece,
După cum îngerii Tatălui Ceresc
Sunt şapte,
Şi îngerii Maicii Pământeşti
Sunt tot şapte.
Şi după cum rădăcinile pomului
