Înger al Soarelui,
Trimite-mi razele tale!
Fie ca ele să mă atingă şi să mă pătrundă!
Eu mă abandonez ţie şi îmbrăţişării tale
Binecuvântată de focul vieţii!
Un flux de bucurie sacră
Se scurge către mine
În faţa ta, Înger al Soarelui!
Nimeni nu poate fixa
Soarele cu ochii liberi
După cum nimeni nu poate privi pe Dumnezeu în faţă
Fără a fi mistuit de flăcările
Care protejează Arborele Vieţii.
Studiază, deci, Legea Sfântă,
Căci faţa Soarelui şi faţa lui Dumnezeu
Pot fi văzute numai de acela
Căruia i s-a revelat Legea.
Gândeşti tu că moartea este sfârşitul?
Tu eşti tot atât de neştiutor ca un copil
Care, în faţa unui cer întunecat
Se plânge de dispariţia Soarelui.
Vrei tu să te întăreşti în Lege?
Fii, deci, ca Soarele la prânz
Care străluceşte cu lumină şi căldură pentru toţi
Şi răspândeşte cu generozitate gloria sa aurie.
Atunci Fântâna Luminii nu te va abandona niciodată,
La fel cum Soarele care este mereu luminos
Împrăştie fără oprire razele sale.
Şi, când Soarele răsare,
Pământul făcut de Creator
Este purificat,
Apele curgătoare devin pure,
Apele fântânilor devin pure,
Apele mării devin pure,
Apele stătătoare devin pure,
Şi toate Fiinţele Sfinte devin pure.
Strălucirea şi gloria luminii a trezit
Pe omul născut să asculte
Sfintele Cuvinte ale Legii
A căror Înţelepciune este infinită.
