Dar nimeni nu va fi acolo

Şi toţi prinţii nu vor fi nimic.

Palatele ei vor fi cuprinse de mărăcini.

Muri şi urzici vor creşte în fortăreţele lor

Şi vor deveni o locuinţă pentru dragoni

Şi o curte pentru bufniţe.

Ambasadorii păcii vor plânge amarnic

Şi străzile largi vor fi pustii.

Nu va mai exista gloria pădurilor

Şi a câmpurilor rodnice.

Da, copacii vor fi atât de puţini

Încât un copil îi va putea număra.

Iată, va veni ziua când toate acestea

Se vor petrece pe pământ

Şi tot ce v-au lăsat părinţii în cămară

Se va transforma în fum,

Pentru că voi n-aţi ascultat pe Tatăl vostru Ceresc

Şi Maica voastră Pământească

Şi aţi distrus Legea Sfântă.

Oh, Tu vei despica cerurile

Şi vei coborî

Şi munţii se vor topi puternic în prezenţa Ta.

Când mâna Ta va arăta puterea Legii Tale,

Tu vei cobori furios.

Munţii se vor topi în prezenţa Ta

Şi focuri insuportabile vor arde.

Iată, Tu eşti mânios pentru că noi am păcătuit.

Noi suntem asemănători mării tulburate, când nu este liniştită

Ale cărei ape adună noroi şi murdărie.

Noi credem în vanitate şi am spus minciuni;

Picioarele noastre aleargă spre rău;

Pustiirea şi distrugerea sunt în drumul nostru.

Noi orbecăim asemenea orbului,

Ne împiedicăm în miezul zilei ca în toiul nopţii.

Noi ne aflăm în locuri dezolante ca nişte oameni morţi.

Dar acum, O, Tată Ceresc,

Tu eşti Tatăl nostru.

Noi suntem argila, Tu eşti Olarul,

Şi noi toţi suntem poporul Tău.

Oraşele Tale sfinte sunt un pustiu,

Pădurile Tale sunt distruse,

Întregul Tău Pământ este devastat.

Sfânta şi frumoasa noastră casă

Unde părinţii noştri Te lăudau pe Tine

Este arsă de foc.

Chiar vechea cunoaştere a Părintelui Enoh

Este călcată în picioare în praf şi cenuşă.

Şi eu privesc Pământul şi, iată,

El este fără formă şi gol.

La fel, şi cerurile sunt fără lumină.