Învăţăturile celui ales

Prefaţa

Era în anul 1928 când Edmond Bordeaux Szekely a editat pentru prima dată traducerea „Cărţii întâi” a Evangheliei eseniene, un vechi manuscris pe care l-a descoperit în arhivele secrete ale Vaticanului. Această traducere a fost rodul unei răbdări infinite, al unei erudiţii şi al unei intuiţii tot atât de sigure pe cât şi, admirabile. Versiunea în limba engleză a apărut în 1937 şi de atunci acest mic volum a călătorit de-a lungul lumii, apărând în diferite limbi şi atrăgând din ce în ce mai mulţi cititori, fără să fi avut nevoie de vreo publicitate comercială. Până în prezent au fost vândute peste un milion de exemplare în Statele Unite. A trebuit să se aştepte aproape cincizeci de ani de la prima traducere în franceză pentru ca să apară „Cartea a doua” şi „Cartea a treia”. Ele au devenit de asemenea clasice ale literaturii eseniene.

„Cartea a patra” a venit ca o surpriză pentru cititorii care aflaseră de moartea dr. Bordeaux Szekely în 1979. Dacă aş avea erudiţia sa, dacă aş fi arheolog sau filolog ca el, aş da aici câteva explicaţii, dar eu nu sunt decât fidela sa secretară, căreia el i-a lăsat moştenire instrucţiuni clare şi anume de a edita „Cartea a patra” a Evangheliei eseniene la doi ani după moartea sa. Aceasta a fost totul şi eu îndeplinesc acum dorinţa sa.

„Cartea a patra” constituie încă o parte a manuscrisului în limba aramaică păstrat în arhivele secrete ale Vaticanului şi în limba slavonă veche în Biblioteca Regală a Habsburgilor (proprietate actuală a statului austriac). De ce a întârziat aşa de mult apariţia ei? Eu nu pot decât să presupun că dr. Bordeaux Szekely dorea ca realitatea vie a acestor adevăruri eterne să se afirme prin ea însăşi, fără mijlocirea traducătorului. În 1937, el declara în prefaţa primei ediţii londoneze a „Cărţii întâi”: „Noi am editat această parte înaintea celorlalte texte, deoarece este partea de care umanitatea în suferinţă are cea mai mare nevoie astăzi”. În acelaşi mod, poate, la patruzeci şi patru de ani după aceasta lumea noastră tulburată are nevoie de această „Carte a patra”.

Dr. Bordeaux Szekely declară de asemenea: „Noi nu avem nimic de adăugat acestui text. El vorbeşte de la sine. Cititorul care studiază atent paginile următoare va resimţi vitalitatea eternă şi puternica dovadă a acestor adevăruri profunde mai imperativ necesare ca oricând pentru umanitatea de astăzi”.

„Şi adevărul se va mărturisi prin el însuşi”.

Orosi, Costa Rica

1981

NORMA NILSON – BORDEAUX SZEKELY

Comuniunile eseniene

Şi Domnul Iisus îi adună pe Fiii Luminii pe malul râului, pentru a le revela ceea ce le rămăsese ascuns; trecuseră şapte ani şi toţi erau maturi pentru adevăr, la fel cum floarea se deschide când Îngerul Soarelui şi Îngerul Apei o aduc la timpul înfloririi.

Şi toţi difereau unul de celălalt; unii erau în vârstă, alţii păstrau încă prospeţimea tinereţii pe chipurile lor, unii fuseseră educaţi potrivit tradiţiilor părinţilor lor, iar alţii nici nu-şi cunoscuseră tatăl şi mama. Dar, la toţi strălucea limpezimea privirii şi se remarca supleţea corpurilor, acesta fiind semnul că, timp de şapte ani ei au mers cu îngerii Maicii Pământeşti şi i-au ascultat Legile. Şi timp de şapte ani îngerii necunoscuţi ai Tatălui Ceresc i-au învăţat în timpul orelor de somn. Şi acum a sosit ziua când ei vor intra în Fraternitatea Celui Ales şi vor învăţa învăţăturile ascunse ale Bătrânilor, chiar şi pe acelea ale lui Enoh sau de mai înainte.

Şi Domnul Iisus îi conduse pe Fiii Luminii la un arbore bătrân de pe malul râului şi îngenunche acolo, la locul unde rădăcinile acestuia, noduroase din cauza vârstei, se întindeau spre cursul apei. Şi Fiii Luminii îngenuncheară de asemenea, atingând cu respect trunchiul bătrânului arbore, pentru că ei învăţaseră că arborii sunt Fraţii Fiilor Oamenilor. Pentru că mama lor este Aceeaşi, Maica Pământească, al cărei sânge curge în seva arborelui şi în corpul Fiului Omului. Şi tatăl lor este Acelaşi, Tatăl Ceresc, ale cărui Legi sunt scrise în ramurile arborelui şi ale cărui Legi sunt gravate pe fruntea Fiului Omului.

Şi Domnul Iisus Îşi îndreptă mâinile spre arbore şi spuse: „Iată Arborele Vieţii care se înalţă în mijlocul Mării Eterne. Nu priviţi numai cu ochii corpului fizic, ci vedeţi cu ochii spiritului Arborele Vieţii în izvorul apelor curgătoare, în izvorul viu dintr-un ţinut al însetării. Vedeţi Grădina Eternă a minunilor şi, în centrul său, Arborele Vieţii, mister al misterelor, înălţându-şi în veci ramurile şi afundându-şi rădăcinile în râul vieţii care provine dintr-un izvor etern. Vedeţi cu ochii spiritului Îngerii Zilei şi Îngerii Nopţii care-i protejează fructele cu flăcările Luminii Eterne şi închizând cu foc orice cale.”

„Vedeţi, O Fii ai Luminii, ramurile Arborelui Vieţii îndreptându-se către împărăţia Tatălui Ceresc. Şi vedeţi rădăcinile sale coborând în sânul Maicii Pământeşti. Şi Fiul Omului este ridicat la înălţimea eternităţii şi merge printre minunăţiile câmpiei pentru că numai Fiul Omului poartă în corpul său rădăcinile Arborelui Vieţii, aceleaşi rădăcini care sug la sânul Maicii Pământeşti şi numai Fiul Omului poartă în sufletul său ramurile Arborelui Vieţii, aceleaşi ramuri care se îndreaptă spre cer, spre împărăţia Tatălui Ceresc.”

„Şi timp de şapte ani voi aţi lucrat tot timpul zilei cu Îngerii Maicii Pământeşti; şi timp de şapte ani, voi aţi dormit în braţele Tatălui Ceresc. Şi acum răsplata voastră va fi mare pentru că vi se va da darul graiului ca voi să puteţi folosi întreaga putere a Maicii voastre Pământeşti şi să ordonaţi Îngerilor Săi şi să stăpâniţi toate împărăţiile Sale; şi ca voi să vă puteţi atrage gloria orbitoare a Tatălui vostru Ceresc, să puteţi ordona Îngerilor Săi şi să intraţi în viaţa veşnică a împărăţiilor cereşti.”

„Şi timp de şapte ani nu vi s-au dat aceste cuvinte, pentru că acela care utilizează darul vorbirii pentru a căuta bogăţii sau pentru a-şi înfrânge duşmanii, acela nu mai poate fi un Fiu al Luminii, ci o progenitură a răului şi o creatură a întunericului. Pentru că numai apa pură poate oglindi bine lumina soarelui, iar apa care a devenit mocirloasă şi întunecată nu mai poate reflecta nimic. Dar când corpul şi sufletul Fiului Omului au mers împreună cu Îngerii Maicii Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc timp de şapte ani, atunci el este asemănător apei râului sub soarele de prânz, reflectând bine luminile orbitoare şi jucăuşe ca ale briliantelor.”

„Ascultaţi-Mă Fii ai Luminii, Eu vă voi împărtăşi darul vorbirii, ca vorbind Maicii voastre Pământeşti dimineaţa şi Tatălui vostru Ceresc seara, să puteţi realiza din ce în ce mai strâns unitatea împărăţiei pământului şi a cerurilor, unitate la care Fiul Omului a fost destinat de la începutul timpului.”

„Vă voi face cunoscute lucruri adânci şi misterioase. Pentru că „adevăr zic vouă, toate lucrurile există prin Dumnezeu şi nimic în afara Lui. Îndreptaţi-vă, deci, inimile ca să puteţi merge pe căile drepte în prezenţa Sa.”

„Când vă deschideţi ochii dimineaţa, chiar înainte ca Îngerul Soarelui să vă cheme corpul, spuneţi-vă vouă înşivă aceste cuvinte şi permiţându-le să producă ecou în spiritele voastre, deoarece cuvintele sunt asemănătoare frunzelor moarte, când în ele nu mai există viaţa spiritului. Spuneţi deci aceste cuvinte: «Eu intru în Grădina Infinită şi eternă a misterelor, spiritul meu în uniune cu Tatăl Ceresc, corpul meu în uniune cu Maica Pământească, inima mea în armonie cu fraţii mei, Fiii Oamenilor, dedicându-mi spiritul meu, corpul meu şi inima mea Învăţăturii sfinte, pure şi salvatoare, acea Învăţătură care în vechime era cunoscută lui Enoh.»”

„Şi, după ce aceste cuvinte au intrat în spiritul vostru, în prima dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Maica Pământească şi cu mine suntem una. Respiraţia Ei este respiraţia mea; sângele Ei este sângele meu; oasele Ei, carnea Ei, organele Ei interne, ochii şi urechile Ei sunt oasele mele, carnea mea, organele mele interne, ochii şi urechile mele. Niciodată nu mă voi despărţi de Ea şi totdeauna Ea îmi va hrăni şi susţine corpul meu.» Şi voi veţi simţi puterea Maicii voastre Pământeşti curgând prin corpul vostru asemenea râului când apele sale sunt umflate de ploi şi este puternic şi face zgomot mare.”

„Şi în a doua dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Pământului, fă fecundă sămânţa mea şi cu puterea ta dă viaţă corpului meu.» Întocmai cum sămânţa voastră creează o viaţă, tot aşa are loc scurgerea în pământ a seminţei Îngerului Pământului: în iarbă, în sol, în toate fiinţele vii care cresc pe sol. Aflaţi, O, Fii ai Luminii că acelaşi Înger al Pământului care transformă sămânţa voastră în fiii voştri, transformă, de asemenea, mica ghindă în acest măreţ stejar şi face grâul purtător de sămânţă să crească pentru pâinea Fiului Omului. Şi nu este nevoie ca sămânţa corpului vostru să intre în corpul femeii pentru a crea viaţă; pentru că puterea Îngerului Pământului poate crea atât viaţa spiritului cât şi viaţa corpului fără ea.”

„Şi în a treia dimineaţă, după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Vieţii intră şi dă putere membrelor corpului meu.» Şi cu aceste cuvinte îmbrăţişaţi Arborele Vieţii, aşa cum îmbrăţişez Eu acest stejar şi veţi simţi puterea Îngerului Vieţii curgând prin braţele voastre, picioarele voastre, şi toate părţile corpurilor voastre; la fel cum seva curge în arbori primăvara, scurgându-se chiar şi în afara trunchiului, tot aşa Îngerul Vieţii inundă corpul vostru cu puterea Maicii Pământeşti.”

„Şi în a patra dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Bucuriei coboară pe pământ revărsând frumuseţe şi bucurie tuturor copiilor Maicii Pământeşti şi ai Tatălui Ceresc.» Şi vă veţi duce în câmpurile cu flori după ploaie şi veţi aduce mulţumiri Maicii Pământeşti pentru mirosul plăcut al acestora; pentru că, adevăr zic vouă, o floare nu are alt scop decât să aducă bucurie în inima Fiului Omului. Şi voi veţi asculta cu urechi noi cântecele păsărilor şi veţi vedea cu ochi noi culorile Soarelui la răsărit şi la apus; şi toate aceste daruri ale Maicii Pământeşti vor face ca bucuria să izvorască în voi la fel ca un izvor care apare brusc într-un loc pustiu. Şi voi trebuie să ştiţi că nimeni nu poate veni în faţa Tatălui Ceresc dacă Îngerul Bucuriei nu-l lasă să treacă; pentru că în bucurie a fost creat Pământul şi în bucurie, Maica Pământească şi Tatăl Ceresc au dat naştere Fiului Omului.”

„Şi în a cincea dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Soarelui, intră în corpul meu şi mă îmbăiază în focul vieţii.» Şi voi veţi simţi razele Soarelui intrând în centrul corpului vostru, centru în care Îngerii Zilei şi ai Nopţii se amestecă; şi puterea Soarelui poate fi a voastră şi voi o puteţi îndrepta spre oricare parte a corpului vostru pentru că Îngerii sălăşluiesc în el.”

„Şi în a şasea dimineaţă după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Apei, intră în sângele meu şi dă Apa Vieţii corpului meu.» Şi voi veţi simţi, asemenea curentului repede al râului, puterea Îngerului Apei intrând în sângele vostru; şi asemenea pâraielor ce se revarsă într-un râu, trimiteţi puterea Maicii Pământeşti prin sângele vostru, tuturor părţilor corpului vostru. Şi ea va contribui la vindecare, deoarece puterea Îngerului Apei este foarte mare; şi când voi îi vorbiţi, el îşi va trimite puterea sa ori de câte ori îi cereţi, pentru că atunci când îngerii lui Dumnezeu sălăşluiesc în Fiul Omului, toate lucrurile îi sunt posibile.”

„Şi în a şaptea dimineaţa după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Aerului, intră în mine împreună cu respiraţia mea şi dă Aerul Vieţii corpului meu.» Să ştiţi, O, Fii ai Luminii, că Îngerul Aerului este mesagerul Tatălui Ceresc şi nimeni nu poate merge în faţa lui Dumnezeu dacă Îngerul Aerului îl opreşte. Pentru că noi nu ne gândim la Îngerul Aerului când respirăm, căci respirăm fără să gândim, tot aşa cum fiii întunericului îşi trăiesc viaţa fără a gândi. Dar când puterea vieţii intră în cuvintele voastre şi în respiraţia voastră, atunci, oricând veţi invoca Îngerul Aerului, veţi invoca, de asemenea, Îngerii necunoscuţi ai Tatălui Ceresc şi veţi fi din ce în ce mai apropiaţi de împărăţiile Cereşti.”

„Şi în seara Sabatului spuneţi aceste cuvinte: «Tatăl meu Ceresc şi cu mine suntem una.» Şi închideţi ochii, Fii ai Luminii şi, în somn, veţi intra în tărâmurile necunoscute ale Tatălui Ceresc. Şi vă veţi îmbăia în lumina stelelor şi Tatăl Ceresc vă va ţine în braţele Sale şi va face să apară în voi un izvor de cunoaştere pentru a dezvolta o fântână de putere revărsând ape vii, o revărsare de iubire şi de înţelepciune atotcuprinzătoare, asemănătoare splendorii Luminii Eterne. Şi într-o zi, ochii spiritului vostru se vor deschide şi voi veţi cunoaşte toate lucrurile”.

„Şi în prima seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Vieţii Eterne, coboară în mine şi dă viaţă eternă spiritului meu.» Şi închideţi ochii, Fii ai Luminii, şi în somn contemplaţi unitatea vieţii de pretutindeni. Pentru că, adevăr zic vouă, în timpul orelor zilei picioarele noastre sunt pe Pământ şi nu avem aripi să putem zbura. Dar spiritele noastre nu sunt legate de pământ şi, odată cu venirea nopţii, noi ne rupem de legăturile noastre cu pământul şi ne legăm de ceea ce este etern. Fiindcă Fiul Omului nu este deloc ceea ce pare şi numai cu ochii spiritului putem vedea acele fire aurii care ne leagă cu viaţa de pretutindeni.”

„Şi în a doua seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Creaţiei, coboară pe Pământ şi dă belşug tuturor Fiilor Oamenilor.» Pentru că acest cel mai puternic dintre Îngerii Tatălui Ceresc este cauza mişcării şi numai în mişcare există viaţă. Lucraţi Fii ai Luminii în Grădina Fraternităţii pentru a crea împărăţia Cerurilor pe pământ. După cum veţi lucra, tot aşa Îngerul Creaţiei vă va hrăni şi va desăvârşi sămânţa spiritului vostru, astfel ca voi să puteţi vedea pe Dumnezeu.”

„Şi în cea de-a treia seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Pace, pace, pace, Înger al Păcii, să fii întotdeauna pretutindeni.» Caută pe Îngerul Păcii în tot ceea ce trăieşte, în tot ceea ce faci, în fiecare cuvânt pe care îl spui. Pentru că Pacea este cheia întregii cunoaşteri, a tuturor misterelor, a întregii vieţi. Unde nu există Pace, domneşte Satana. Şi fiii întunericului se străduiesc în mod deosebit să fure de la Fiii Luminii pacea lor. Mergeţi de aceea în această noapte la fluxul de aur al luminii care este îmbrăcămintea Îngerului Păcii. Şi aduceţi înapoi dimineţii pacea lui Dumnezeu, pace care depăşeşte înţelegerea, deoarece cu această pace perfectă voi puteţi linişti inimile Fiilor Oamenilor.”

„Şi în cea de-a patra seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Puterii, coboară în mine şi umple cu putere toate acţiunile mele.» Adevăr zic vouă, aşa cum fără Soare nu există viaţă pe Pământ, tot aşa nu există viaţă spirituală fără Îngerul Puterii. Ceea ce gândeşti şi ceea ce simţi sunt întocmai ca scripturile moarte care sunt numai cuvinte pe hârtie, sau ca vorba fără viaţă a celor morţi. Dar Fiii Luminii, nu numai că vor gândi şi vor simţi, ci vor acţiona, iar acţiunile lor le vor umple gândurile şi sentimentele aşa cum fructele aurii ale verii dau sens frunzelor verzi ale primăverii.”

„Şi în cea de-a cincea seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Iubirii, coboară în mine şi umple cu iubire toate simţurile mele.» Pentru că, prin iubire, Tatăl Ceresc, Maica Pământească şi Fiul Omului devin Una. Iubirea este eternă. Iubirea este mai puternică decât moartea. Şi în fiecare noapte Fiii Luminii se îmbăiază în sfânta apă a Îngerului Iubirii, cu care dimineaţa ei îi botează pe Fiii Oamenilor cu fapte blânde şi cuvinte tandre. Pentru că atunci când inima Fiului Luminii este botezată în iubire, ea exprimă numai blândeţe şi tandreţe.”

„Şi în cea de-a şasea seară după Sabat, spuneţi aceste cuvinte: «Înger al Înţelepciunii, coboară în mine şi umple cu înţelepciune toate gândurile mele.» Să ştiţi, Fii ai Luminii, că gândurile voastre sunt puternice ca fulgerul din timpul furtunii care loveşte şi distruge arborele puternic şi singuratic. Acesta este motivul pentru care a trebuit să aşteptaţi şapte ani să învăţaţi să vorbiţi cu Îngerii; pentru că voi nu cunoşteaţi puterea gândurilor voastre. Utilizaţi, deci, înţelepciunea în tot ceea ce gândiţi, spuneţi şi faceţi. Pentru că, adevăr zic vouă, ceea ce este făcut fără înţelepciune este ca un cal fără călăreţ, cu gura înspumată şi ochi sălbatici, alergând nebuneşte spre hăul unei prăpăstii. Dar când Îngerul Înţelepciunii guvernează actele noastre, atunci calea către tărâmurile necunoscute este fixată, iar ordinea şi armonia guvernează vieţile voastre.”

„Şi acestea sunt comuniunile cu Îngerii care au fost daţi Fiilor Luminii. Aceştia, cu corpurile purificate de Maica Pământească şi spiritele purificate de către Tatăl Ceresc, pot ordona şi sluji Îngerilor, mereu, de-a lungul timpului, în toate momentele zilei şi în ordinea ei firească; de la primirea luminii din sursa sa până la venirea serii şi de la plecarea luminii la plecarea întunericului şi venirea zilei, mereu, în toate generaţiile timpului.”

„Adevărul este născut din izvorul Luminii, minciuna din puţul întunericului. Tărâmul tuturor copiilor adevărului este în mâinile Îngerilor Luminii, astfel că ei pot merge pe căile Luminii.”

„Binecuvântaţi sunt toţi Fiii Luminii care şi-au încredinţat soarta Legii, care merg cu adevărul deplin pe toate căile lor. Fie ca Legea să vă binecuvânteze cu tot binele său, şi să vă ferească de rău, şi să vă ilumineze inimile cu vederea interioară a lucrurilor vieţii, şi să vă dea cunoaşterea Eternă a lucrurilor.”

Şi pacea ca o lună plină se ridică deasupra munţilor şi îşi trimise lumina argintie să se reflecte în apele râului. Iar Fiii Luminii, ca unul, îngenunchiară cu respect şi recunoştiinţă pentru cuvintele Domnului Iisus, care îi învăţase cum să meargă pe vechile căi ale strămoşilor lor, precum a fost şi Enoh învăţat cândva.

Şi Domnul Iisus a spus: „Legea a fost făcută pentru a răsplăti pe Copiii Luminii cu vindecare şi pace din belşug, cu viaţă lungă, cu seminţe fertile ale binecuvântării veşnice, cu bucurie eternă în nemurirea Luminii Eterne.”

„În zori, îmbrăţişez pe Maica Mea, cu venirea nopţii Mă alătur Tatălui Meu şi, cu alternanţa serii şi a dimineţii, Eu voi respira Legea Lor şi nu voi întrerupe aceste Comuniuni până la sfârşitul timpului.”

Darul Vieţii în firul ierbii

Era în luna lui Tevet, când pământul era acoperit cu iarba ieşită după ploaie şi învelişul verde smarald era tot atât de gingaş ca puful de pui. Şi era într-o dimineaţă deplin însorită când Domnul Iisus adună în jurul Său pe noii Fraţi ai Alesului ca ei să poată auzi cu urechile lor şi să înţeleagă cu inimile lor învăţăturile Părinţilor lor aşa cum i-au fost date lui Enoh în vechime.

Şi Domnul Iisus se aşeză sub un arbore bătrân şi noduros, ţinând în mâinile Sale o mică ulcică de pământ ars în care se aflau mlădiţe de grâu, cea mai perfectă dintre plantele purtătoare de sămânţă. Şi gingaşele fire din ulcică împrăştiau viaţă asemenea ierbii şi plantelor care acopereau dealurile până dincolo de orizont. Şi Domnul Iisus atinse plantele din ulcică cu mâinile Sale tot atât de delicat ca şi cum ar fi atins capul unui copilaş.

Şi Domnul Iisus a spus: „Fericiţi sunteţi voi, Fiii Luminii, pentru că aţi intrat pe calea nemuririi şi mergeţi pe calea adevărului, aşa cum Părinţii voştri au fost învăţaţi de Cei Mari. Cu ochii şi urechile sufletului veţi vedea şi auzi imaginile şi sunetele împărăţiei Maicii Pământeşti, cerul albastru unde sălăşluieşte Îngerul Aerului, râul înspumat unde pluteşte Îngerul Apei, lumina aurie ivită din Îngerul Soarelui. Şi, adevăr zic vouă, toate acestea sunt în voi ca şi în jurul vostru; pentru că respiraţia voastră, sângele vostru, focul vieţii din voi, toate sunt una cu Maica Pământească.”

„Dar mai presus de orice, cel mai preţios dar al Maicii voastre Pământeşti este iarba de sub picioarele voastre pe care voi o călcaţi fără să vă gândiţi, Îngerul Pământului este umil şi blând pentru că el nu are aripi să zboare şi nici raze aurite să străbată pâcla. Dar mare este puterea sa şi vast domeniul său pentru că el acoperă întreg Pământul cu puterea sa şi fără el Fiii Oamenilor n-ar exista, pentru că nimeni nu poate trăi fără iarba, pomii şi plantele Maicii Pământeşti. Şi acestea sunt darurile Îngerului Pământului către Fiii Oamenilor.”

„Dar acum vă voi vorbi despre lucruri misterioase pentru că, adevăr zic vouă, umila iarbă este mai mult decât hrană pentru om şi pentru vite. Sub aspectul său umil, iarba îşi ascunde gloria asemenea acelui rege despre care se spune că îşi vizita supuşii deghizat în cerşetor; el ştia că aceştia ar povesti mai multe unui cerşetor, dar ar cădea în genunchi cu spaimă în faţa regelui lor. Tot aşa plină de umilinţă, iarba ascunde puterea sa sub un simplu înveliş verde. Fiii Oamenilor merg peste ea, o ară, îşi hrănesc vitele cu ea, fără a se gândi că ea deţine, printre secretele ei, pe cel al vieţii eterne în împărăţiile cereşti.”

„Dar Fiii Luminii vor cunoaşte ce este ascuns în iarbă pentru că ea a fost dată să le aducă alinare Fiilor Oamenilor. Întocmai cum ne învaţă Maica Pământească, cu această mică mână de grâu într-o simplă cană, aceeaşi este ulcica pe care voi o folosiţi ca să beţi lapte şi să adunaţi miere de albine. Acum ulcica este umplută cu sol negru, îngrăşat cu frunze moarte şi umezit cu roua dimineţii, cel mai preţios dar al Îngerului Pământului.”

„Şi Eu am umezit o mână plină de grâu, ca Îngerul Apei să intre în el. Îngerul Aerului l-a îmbrăţişat de asemenea; tot aşa şi Îngerul Soarelui şi puterea celor trei Îngeri, a trezit Îngerul Vieţii din grâu şi tulpiniţa şi rădăcinuţa s-au format la fiecare bob.”

„Apoi am pus grâul, astfel trezit, în solul Îngerului Pământului şi puterea Maicii Pământeşti şi toţi îngerii Săi au intrat în grâu şi, după ce Soarele a răsărit de patru ori, grăunţele au devenit fire de grâu. Adevăr zic vouă, nu există minune mai mare ca aceasta.”