„Atunci, Fiul Omului va căuta pacea prin cunoaşterea vârstelor trecutului; pentru că, adevăr zic vouă, în Manuscrisele Sfinte este o comoară de o sută de ori mai mare decât toate diamantele şi tot aurul din bogăţiile împărăţiilor şi chiar mai preţioase, pentru că, în mod sigur, ele conţin toată înţelepciunea revelată de Dumnezeu Fiilor Luminii, chiar acele tradiţii care provin de la Enoh sau de mai înainte, pe calea fără de sfârşit în trecut, învăţăturile Celor Mari. Şi acestea sunt moştenirea noastră, întocmai cum fiul moşteneşte posesiunile tatălui său, când el se arată demn de binecuvântarea acestuia. Într-adevăr, prin studierea învăţăturilor a căror înţelepciune este fără vârstă vom ajunge să cunoaştem pe Dumnezeu, pentru că, adevăr zic vouă, Cei Mari L-au văzut pe Dumnezeu faţă în faţă; de aceea când noi citim Manuscrisele Sfinte, noi atingem picioarele lui Dumnezeu.”

„Şi când am ajuns să vedem cu ochii înţelepciunii şi să auzim cu urechile înţelegerii adevărurile fără vârstă ale Manuscriselor Sfinte, atunci noi trebuie să mergem printre Fii Oamenilor şi să-i învăţăm, pentru că, dacă noi ascundem cu gelozie învăţătura sfântă pretinzând că ea ne aparţine numai nouă, atunci noi suntem ca aceia care descoperă un izvor în înălţimile munţilor şi decât să-l lase să curgă la vale pentru a potoli setea omului şi a vitelor, îl îngroapă sub pietre şi praf, lipsindu-se ei însuşi de apă. Mergeţi printre Fiii Oamenilor şi vorbiţi-le despre Legea Sfântă, spuneţi-le că ei se pot salva ei înşişi şi că pot intra în împărăţiile cereşti. Dar vorbiţi-le în cuvinte pe care să le înţeleagă, în parabole din natură care vorbesc inimii, pentru că fapta trebuie mai întâi trăită ca dorinţă în inima trezită.”

„Pentru aceasta rugaţi-vă Tatălui Ceresc, când soarele este în înalt, la prânz, astfel: «Tatăl nostru care eşti în ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger al Păcii şi trimite-ne nouă cunoaşterea Îngerului Înţelepciunii ca noi să putem merge pe calea Celor Mari care au văzut faţa lui Dumnezeu.»”

„Atunci Fiul Omului va căuta pacea cu împărăţia Maicii Pământeşti, pentru că nimeni nu poate trăi îndelungat, nici să fie fericit, decât numai acela care respectă pe Maica sa Pământească şi Legile Sale. Pentru că respiraţia voastră este respiraţia Ei; sângele vostru - sângele Ei; oasele voastre - oasele Ei; carnea voastră - carnea Ei; organele voastre - organele Ei; ochii şi urechile voastre - ochii şi urechile Ei.”

„Adevăr zic vouă, voi sunteţi una cu Maica voastră Pământească; Ea este în voi şi voi în Ea. Din Ea v-aţi născut, în Ea trăiţi şi în Ea vă veţi întoarce. Sângele Maicii noastre Pământeşti cade din nori şi curge în râuri; respiraţia Maicii noastre Pământeşti este aceea care împrăştie frunzele pădurii şi suflă cu putere dinspre munte; dulce şi solidă este carnea Maicii noastre Pământeşti în fructele pomilor; puternice şi ferme sunt oasele Maicii noastre Pământeşti în stâncile şi pietrele gigantice care stau ca santinele ale timpurilor trecute; într-adevăr, suntem una cu Maica Pământească şi aceluia care este credincios Legilor Maicii sale şi Ea îi va fi credincioasă de asemenea.”

„Dar va veni o zi când Fiul Omului îşi va întoarce faţa de la Maica sa Pământească şi chiar o va renega, precum şi dreptul Său de naştere. Atunci el o va înrobi şi carnea Sa va fi răvăşită, sângele Său poluat, respiraţia Sa înăbuşită; el va aduce focul morţii în toate părţile împărăţiei Sale şi furia sa va devora toate darurile Ei şi în locul lor nu va mai rămâne decât un deşert.”

„Toate aceste lucruri se vor datora ignorării de către el a Legii şi ca om muritor, cu încetul, el nu-şi va mai putea mirosi propria duhoare şi, astfel, Fiul Omului va deveni orb la adevăr şi el îşi va jefui, răvăşi şi distruge pe Maica sa Pământească, ceea ce înseamnă că el se va prăda, şi răvăşi, şi distruge pe el însuşi. Pentru că el a fost născut de Maica sa Pământească şi el este una cu Ea, şi tot ceea ce i se întâmplă Ei, i se întâmplă lui însuşi.”

„Cu mult timp înaintea Marelui Potop, Cei Mari mergeau pe pământ şi arborii giganţi, care au rămas în prezent o legendă, erau casa lor şi împărăţia lor. Ei trăiau mai multe generaţii, pentru că ei mâncau la masa Maicii Pământeşti şi dormeau în braţele Tatălui Ceresc şi nu cunoşteau boala, nici bătrâneţea, nici moartea. Ei lăsară Fiilor Oamenilor, prin testament, toată gloria împărăţiilor lor, chiar cunoaşterea ascunsă a Arborelui Vieţii care se înalţă în mijlocul Mării Eterne. Dar ochii Fiilor Oamenilor fură orbiţi de imaginile lui Satana şi prin promisiunile puterii, chiar acea putere care se cucereşte prin forţă şi cu sânge. Şi atunci Fiul Omului a rupt firul care îl lega de Maica sa Pământească şi de Tatăl său Ceresc şi a abdicat de la Sfântul Flux al Vieţii unde corpul său, gândurile sale şi sentimentele sale erau una cu Legea şi a început să utilizeze numai propriile sale gânduri, propriile sale sentimente şi propriile sale acte făcând sute de legi unde înainte nu exista decât Una.”

„Şi, astfel, Fiii Oamenilor s-au exilat ei înşişi din propria lor casă şi s-au îngrămădit în spatele zidurilor de piatră, nemaiauzind vântul în arborii înalţi ai pădurii dincolo de oraşele lor.”

„Adevăr zic vouă, Cartea Naturii este un Manuscris Sfânt şi voi dacă vreţi să se salveze înşişi Fiii Oamenilor şi să găsească viaţa veşnică, învăţaţi-i să citească iarăşi paginile vii ale Maicii Pământeşti. Pentru că în fiecare fiinţă în care există viaţă este înscrisă Legea. Ea este înscrisă în iarbă, în arbori, în râuri, munţi, păsările cerului şi peştii mărilor şi, înainte de orice, în Fiul Omului. Numai când el revine la sânul Maicii sale Pământeşti îşi va găsi viaţa veşnică şi Fluxul Vieţii care îl conduce la Tatăl său Ceresc; numai aşa imaginea întunecată a viitorului poate fi oprită.”

„Pentru aceasta, rugaţi-vă Tatălui Ceresc când soarele este în înalt, la prânz, astfel: «Tatăl nostru care eşti în ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger al Păcii şi trimite împărăţiei Maicii noastre Pământeşti Îngerul Bucuriei ca inimile noastre să fie pline de cântec şi bucurie, aşa cum suntem cuibăriţi în braţele Maicii noastre.»”

„În sfârşit, Fiul Omului va căuta pacea cu împărăţia Tatălui său Ceresc pentru că, într-adevăr, Fiul Omului nu este născut numai de tatăl său de sămânţă şi de mama sa de corp, ci el îşi poate găsi adevărata sa moştenire şi poate cunoaşte în sfârşit că el este Fiul Regelui.”

„Tatăl Ceresc este Legea Unică, care a creat stelele, soarele, lumina şi obscuritatea şi Legea Sfântă din sufletele noastre. El este peste tot şi nicăieri. Tot ceea ce cunoaştem şi tot ceea ce nu ştim este guvernat de Lege. Căderea frunzelor, curgerea râurilor, muzica insectelor din noapte, toate acestea sunt guvernate de către Lege.”

„În tărâmul Tatălui nostru Ceresc, există multe sălaşuri şi multe sunt lucrurile ascunse pe care încă nu le cunoaşteţi. Adevăr zic vouă, împărăţia Tatălui nostru Ceresc este vastă, atât de vastă încât nici un om nu-i cunoaşte limitele. Cu toate acestea, întreaga Sa împărăţie poate fi găsită în cea mai mică picătură de rouă de pe o floare de câmp sau în mirosul ierbii proaspăt cosită pe câmpurile de sub soarele verii. Într-adevăr, nu există cuvinte pentru a descrie împărăţia Tatălui Ceresc.”

„Într-adevăr, glorioasă este moştenirea Fiului Omului pentru că numai lui îi este dat să intre în Fluxul Vieţii care îl conduce la împărăţia Tatălui Ceresc. Dar, mai întâi, el trebuie să caute şi să găsească pacea cu corpul său, cu gândurile sale, cu sentimentele sale, cu Fiii Oamenilor, cu cunoaşterea sfântă şi cu împărăţia Maicii Pământeşti. Pentru că, adevăr zic vouă, acesta este vasul care îl poartă pe Fiul Omului pe Fluxul Vieţii la Tatăl său Ceresc. El trebuie să aibă o pace înşeptită înainte ca el să poată cunoaşte pacea unică ce depăşeşte înţelegerea, chiar pe aceea a Tatălui său Ceresc.”

„Pentru aceasta, rugaţi-vă Tatălui vostru Ceresc, când soarele se află cel mai sus, la prânz, astfel: «Tatăl nostru care eşti în ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger al Păcii şi trimite împărăţiei Tale, Tatăl nostru Ceresc, al Tău Înger al Vieţii Eterne, ca noi să putem zbura dincolo de stele şi să trăim pentru totdeauna.»”

Şi apoi Maivârstnicul tăcu şi o mare linişte se aşternu asupra Fraţilor şi nimeni nu dorea să vorbească. Umbrele după-amiezii târzii jucau pe râul liniştit şi argintiu ca sticla şi pe cerul în curs de întunecare abia se putea observa secera de filigran a lunii păcii. Şi marea pace a Tatălui Ceresc îi învălui pe toţi într-o iubire nemuritoare.

Fluxul sacru

„Aţi ajuns la partea cea mai interioară a cercului, la misterul misterelor, care era vechi deja când Enoh era tânăr şi umbla pe pământ. Voi aţi ajuns din ce în ce mai aproape în călătoria voastră de mai mulţi ani, totdeauna urmând calea dreaptă, trăind potrivit Legii Sfinte şi a legămintelor Fraternităţii şi aţi făcut din corpul vostru un templu sfânt în care sălăşluiesc îngerii lui Dumnezeu. Mulţi ani aţi împărtăşit bucuria orelor petrecute cu Îngerii Maicii Pământeşti; mulţi ani aţi dormit în braţele Tatălui Ceresc învăţaţi de Îngerii Săi necunoscuţi. Aţi învăţat că legile Fiului Omului sunt şapte, ale Îngerilor trei şi a lui Dumnezeu una. Acum voi veţi cunoaşte cele trei legi ale Îngerilor, misterul celor trei Fluxuri Sacre şi vechea cale de a-i traversa; astfel, voi vă veţi îmbăia în lumina cerului şi în cele din urmă veţi contempla revelaţia misterului misterelor: Legea Lui Dumnezeu care este Una.”

„Acum, cu o oră înainte de răsăritul soarelui, chiar înainte ca Îngerii Maicii Pământeşti să respire viaţă în pământul încă adormit, voi intraţi în Fluxul Sfânt al Vieţii. Fratele vostru, arborele, este acela care deţine misterul acestui Sfânt Flux şi este Fratele vostru arborele acela pe care voi îl veţi îmbrăţişa în gândul vostru, aşa cum în timpul zilei îl îmbrăţişaţi ca salut, când mergeţi de-a lungul malului lacului. Şi voi veţi fi una cu arborele, pentru că la începutul timpului aşa am făcut toţi când ne-am împărtăşit din Sfântul Flux al Vieţii care a dat naştere întregii creaţii. Şi aşa cum îmbrăţişaţi Fratele vostru arborele, veţi simţi în întregul corp puterea Sfântului Flux al Vieţii şi veţi tremura în faţa puterii sale. Atunci, respiraţi adânc Îngerul Aerului şi spuneţi cuvântul «Viaţă» odată cu expiraţia. Atunci, voi veţi deveni într-adevăr Arborele Vieţii care îşi trage rădăcinile sale adânc în Sfântul Flux al Vieţii, dintr-o sursă eternă. Şi pe măsură ce soarele încălzeşte pământul şi toate creaturile uscatului, apelor şi aerului, bucuraţi-vă în noua zi, aşa cum o vor face corpul şi sufletul vostru în Sfântul Curent al Vieţii care curge la voi, prin Fratele vostru arborele.”

„Şi, când soarele este în înaltul cerului, atunci căutaţi Sfântul Flux al Sunetului. În căldura prânzului, toate creaturile sunt liniştite şi caută umbra; Îngerii Maicii Pământeşti sunt tăcuţi pentru o perioadă de timp. Atunci este momentul ca voi să lăsaţi să vă intre în urechi, Sfântul Flux al Sunetului pentru că el nu poate fi auzit decât în tăcere. Gândiţi la râurile care se formează în deşert după o furtună bruscă şi sunetul zgomotos al apelor care dau năvală pe lângă voi. Într-adevăr, aceasta este vocea lui Dumnezeu, dar voi n-o ştiaţi. Pentru că aşa cum s-a scris, la început a fost Sunetul, şi Sunetul era cu Dumnezeu, şi Sunetul era Dumnezeu. Adevăr zic vouă, când noi ne naştem, intrăm în lume cu sunetul lui Dumnezeu în urechile noastre, chiar cântecul unui vast cor al cerului şi sfântul cântec al stelelor în ciclurile lor fixe; Fluxul Sacru al Sunetului este acela care traversează bolta stelelor şi intersectează împărăţia nesfârşită a Tatălui Ceresc. El este chiar în urechile noastre, dar noi nu-l auzim. Pentru aceasta ascultaţi în tăcere la prânz; îmbăiaţi-vă în el şi lăsaţi ritmul muzicii lui Dumnezeu să bată în urechile voastre până ce sunteţi una cu Sfântul Flux al Sunetului. Acest sunet a fost acela care a format Pământul şi lumea, şi a născut munţii, şi a pus stelele pe tronurile lor de glorie în cele mai înalte ceruri.”

„Şi voi vă veţi îmbăia în Fluxul Sunetului şi muzica apelor sale va curge asupra voastră; pentru că la începutul timpului noi toţi ne-am împărtăşit din Sfântul Flux al Sunetului care a dat naştere întregii creaţii. Şi forţa năvalnică a Curentului Sacru al Sunetului va umple întregul vostru corp şi voi veţi tremura în faţa forţei sale. Atunci, respiraţi adânc Îngerul Aerului şi deveniţi Sunetul însuşi şi Fluxul Sacru al Sunetului vă poate transporta către împărăţia fără de sfârşit a Tatălui Ceresc, acolo unde ritmul lumii se înalţă şi coboară.”

„Şi, când lăsarea întunericului închide uşor ochii Îngerilor Maicii Pământeşti, atunci când voi, de asemenea, adormiţi, este momentul ca sufletul vostru să se alăture Îngerilor necunoscuţi ai Tatălui Ceresc. Iar în momentele de dinainte de adormire, veţi gândi la stelele luminoase şi glorioase, stelele albe, sclipitoare, din depărtări pătrunzătoare. Pentru că gândurile voastre înainte de adormire sunt ca arcul arcaşului dibaci care îşi trimite săgeata unde doreşte. Permiteţi gândurilor voastre, înainte de a adormi, să fie împreună cu stelele; pentru că stelele sunt Lumină, şi Tatăl Ceresc este Lumină, chiar acea Lumină care este de o mie de ori mai strălucitoare decât strălucirea a o mie de sori. Intraţi în Fluxul Sacru al Luminii ca lanţurile morţii să se desfacă pentru totdeauna şi, eliberaţi de înlănţuirea pământului, să urcaţi pe Curentul Sacru al Luminii către razele orbitoare ale stelelor, în împărăţia infinită a Tatălui Ceresc.”

„Întindeţi-vă aripile voastre de lumină şi cu ochiul gândirii voastre zburaţi cu stelele în cele mai îndepărtate părţi ale cerului, unde sori inimaginabili orbesc cu lumina lor. Pentru că la începutul timpului, Legea Sfântă a zis «Să fie Lumină» şi a fost Lumină. Şi voi veţi fi una cu ea şi puterea Fluxului Sacru al Luminii vă va umple întregul corp şi voi veţi tremura în faţa puterii sale. Spuneţi cuvântul «Lumină» în timp ce respiraţi adânc Îngerul Aerului şi veţi deveni una cu Lumina însăşi; şi Fluxul Sacru vă va transporta către împărăţia infinită a Tatălui Ceresc, ea pierzându-se acolo în Marea Eternă a Luminii care a dat naştere întregii creaţii. Şi veţi fi una cu Fluxul Sacru al Luminii totdeauna înainte să adormiţi în braţele Tatălui Ceresc.”

„Adevăr zic vouă, corpul vostru a fost făcut nu numai pentru a respira, şi mânca, şi gândi, ci, de asemenea, pentru a intra în Fluxul Sacru al Vieţii. Şi urechile voastre n-au fost făcute numai pentru a auzi vorbele oamenilor, cântecul păsărilor şi muzica ploii, ci, de asemenea, au fost făcute pentru a auzi Fluxul Sacru al Sunetului. Şi ochii voştri n-au fost făcuţi numai pentru a vedea răsăritul şi apusul soarelui, unduirea lanurilor de cereale şi cuvintele Manuscriselor Sfinte, ci ei au fost făcuţi, de asemenea, pentru a vedea Fluxul Sacru al Luminii. Într-o zi, corpul vostru se va reîntoarce la Maica Pământească, ca şi urechile şi ochii voştri. Dar Fluxul Sacru al Vieţii, Fluxul Sacru al Sunetului şi Fluxul Sacru al Luminii, n-au fost născute niciodată şi nu vor muri niciodată. Intraţi în Fluxurile Sacre, acela al Vieţii, acela al Sunetului şi acela al Luminii care v-au dat naştere ca voi să ajungeţi în împărăţia Tatălui Ceresc şi să deveniţi una cu El aşa cum râul se varsă în marea îndepărtată.”

„Mai mult de atât nu poate fi spus, deoarece Fluxul Sacru vă va conduce în acel loc unde nu mai există cuvinte şi despre a căror mistere cuprinse în el, nici Manuscrisele Sfinte nu mai pot relata.”

CUVÂNT DE ÎNCHEIERE

Iubite semen cititor, sper că lectura cărţii de faţă ţi-a confirmat cele spuse de mine în „Cuvântul înainte”.

Dacă citind-o ai simţit fiorii unei extraordinare bucurii traversându-ţi corpul, sau chiar ai plâns de bucurie, înseamnă că ai o sensibilitate normală, o „permeabilitate” mistică normală.

Punând această sensibilitate în slujba adevărurilor care ţi-au fost revelate prin spusele Domnului nostru Iisus Hristos în această carte, înseamnă că ai toate şansele să devii Copil al Luminii, un factor activ al construirii împărăţiei Tatălui Ceresc pe pământ.

Conformându-te Legii Sfinte înseamnă că te conformezi Creatorului tău şi că Îl iubeşti cu adevărat.

Dar supunerea faţă de Legea Sfântă înseamnă să te supraveghezi continuu ca în tine să nu încolţească nici un gând negativ, nici un sentiment negativ şi să le înlături la orice tendinţă de manifestare.

Sper că ai înţeles că Iubirea Necondiţionată atât de bine evocată în această carte de Domnul Iisus Hristos, este Legea fundamentală a Tatălui Ceresc. Ea stă deasupra oricărui alt concept elaborat de oricine altcineva, deasupra oricărei violenţe de orice fel, de orice grad şi de orice nivel.

Iubirea Necondiţionată rezolvă toate problemele omenirii, ale Universului. Ea trebuie să fie deasupra noţiunilor de stat, naţiune, etnie, religie, sex, rasă. Ea desfiinţează armele şi armatele, graniţele, violenţele de orice fel (inclusiv cele de limbaj).

Supunerea faţă de Iubirea Necondiţionată înseamnă desfiinţarea poluării multilaterale a planetei, înlăturarea pericolului de sfârşit al lumii (care se poate produce, în orice clipă, în condiţiile nerespectării ei).

Acceptarea Iubirii Necondiţionate ca Lege Supremă a existenţei noastre înseamnă refuzul conştient şi permanent al maleficului în viaţa noastră, înseamnă reducerea lucidă şi voluntară a entropiei personale care, prin efect holistic, înseamnă reducerea celei planetare.

Iubirea Necondiţionată înseamnă toleranţa totală, aşa cum trebuie să caracterizeze orice creştin adevărat, după cum bine a mărturisit recent, I.P.S.Corneanu, Mitropolitul Banatului.

Iubite semen cititor, nu te lăsa înşelat de dezvoltarea tehnologică actuală care, în general, este în slujba maleficului, prin crearea unei imagini, unei realităţi „virtuale” mincinoase, false, aparţinând întunericului. Dezvoltarea tehnologică nu înseamnă desprinderea omului de animalitatea la care tot ea are tendinţa de a-l conduce.

Nu uita că Iubirea Necondiţionată pleacă de la Divin în cadrul „bioenergiei” şi trebuie restituită Lui, la fel de pură ca la plecare.

Ţine seama de faptul că pentru a te conforma Legii Sfinte a Tatălui Ceresc, adică Iubirii Necondiţionate, viaţa ta trebuie să se desfăşoare asemenea omului din perioada ancestrală, a purităţii lui, de chip asemenea Creatorului său, când nutriţia, munca şi sexualitatea au fost acte sacre.

Cred că ai reţinut faptul, exprimat cât se poate de clar de Domnul Iisus Hristos în Evanghelia eseniană, că Duminica (Duminica vine de la Dominus Deii = Ziua Domnului), respectul faţă de Tatăl Ceresc trebuie să meargă până acolo (în mod necondiţionat) încât să Îi acorzi tot timpul acestei zile, renunţând la mâncare.

Este exact contrariul a ceea ce se întâmplă în mod concret în Duminicile noastre, ale civilizaţiei „tehnologice”, când omul sporovăieşte cel mai mult, cu mâncarea în gură, „înfundân-du-se” pe săturate: Egoul poate fi mulţumit, s-a înclinat încă o dată maleficului.

Iubite semen cititor, Iubirea Necondiţionată este deasupra tuturor religiilor, pentru că ea înseamnă unitatea tuturor oamenilor sau chiar a tuturor fiinţelor din întregul Univers.

Prin legiferarea „iubirii aproapelui”, în afară de aceea către Dumnezeu, religia creştină ar vrea să fie cel mai mare beneficiar al ei. Din păcate, această legiferare are un caracter formal, în loc ca noţiunea „aproapele nostru” să se confunde cu întreg „viul” Universului, situaţie în care religia creştină ar deveni „Religia Iubirii Necondiţionate”, aşa cum de fapt o doreşte Domnul Iisus Hristos.

În mod curios, se pare că tocmai religia creştină care ar trebui să fie „religia unităţii”, are numărul cel mai mare de dezbinări, prin numeroasele ei culte şi secte.

Să nu se uite însă că orice dezbinare este împotriva Legii Sfinte a Tatălui Ceresc, adică în ultimă instanţă, împotriva lui Dumnezeu Însuşi.

Primul şi cel mai mare efect al Iubirii Necondiţionate este Pacea!

Dar Pacea, în înţelesul clar din Evanghelia eseniană înseamnă mai mult decât înţelesul politico-militar, acordul dintre două state sau popoare. După cum desigur ai văzut în comuniunea cu Îngerul Păcii din „Comuniunile”, Pacea este Viaţă eternă pentru întreg viul benefic pe Pământ. Acest termen, „Pace”, condensează în el tot de la Tatăl ceea ce poate dori Dumnezeu omului sau tot ce-şi poate dori omul Ceresc. De aceea, salutul Domnului Iisus Hristos era Pace ţie! sau Pace vouă!

În termenii ştiinţei holistice, sacral-spirituală, Pacea înseamnă echilibrarea perfectă între entropie şi negarea ei, între energiile dextrogire şi cele levogire, între malefic şi benefic.

Supravieţuitorii Apocalipsei nu pot fi decât aceia care respectă Legea Iubirii Necondiţionate.