De la ochi până la pântec?...
Inimă ― ciutură goală ―
Cine te spoi cu smoală
Şi te-ascunse în ogradă,
Nimeni să nu te mai vadă,
Ca să-ţi mai cerşească apă
Când de sete gura-i crapă?
Inimă ― ciutura mea ―
Dă-mi să beau, dar altceva,
C-apa rece ţi-au golit-o
Toţi cei care ţi-au sorbit-o!...
Dă-mi ce mi-ai păstrat doar mie ―
Dă-mi un strop de apă vie!...
RETROSPECTIVĂ SENTIMENTALĂ
lui Eugen Herovan
Prevăd oraşul pribegiei mele ―
Nepreţuit motiv de inspirare ―
Cu-acelaşi Vodă Cuza tronând în piaţa mare,
Îndurerat de-atâtea vremuri grele...
Ştefan cel Sfânt şi-arată buzduganul...
Cu care-nspăimântase întreg aliotmanul...
Miron Costin letopiseţu-şi scrie
Cu sângele Moldovei ― izvor de apă vie...
În jilţul lui, Asachi ― poet şi fabulist ―
Pledează şi-astăzi pentru „curentul latinist”...
În faţa teatrului, Vasile Alecsandri
Se-ntreabă ca Hamlet: „A fi sau... a nu fi?...”
Mihail Kogâlniceanu, la Copou,
Repetă un capitol istoric veşnic nou...
Sărmanul Eminescu, într-un cearşaf de baie,
Şi-aşteaptă epigonii flămânzi ca să-l despoaie,
Şi-n timp ce turnul Goliei se-ntreabă ce să facă ―
Să-şi plângă gloria defunctă sau să tacă ―
Biserica ― minune unică ― Sfântul Sava,
Ea singură-ţi surâde, că-şi re’nnoieşte slava!...
Mâhnit de-atâtea regăsiri în mine,
Îmi lăcrimează ochii de ciudă şi ruşine,
Şi cum n-aud pe nimeni urându-mi „noapte bună”,
Cobor tăcut spre gară, cu Iaşii... mână-n mână!...
TURISM
