Autohtonismul minulescian apare mult dincolo de programul de aclimatizare a poeziei apusene şi în afara „duhului ornamental” al prozodiei sale, cu „arpegiile”, simetriile, triadele şi laitmotivele sale, cu parafrazele decorative şi stilizarea „oltenească„ a unor decoruri. Autohtonismul se instalează cu adevărat în însăşi viziunea minulesciană; găsim aici o confluenţă a estetismului cerebral occidental, de esenţă livrescă, şi a simţului balcanic al decorativului, cu bazarul, luminozităţile, pitorescul peisagistic,rafinamente ale unui estetism senzual, neepuizat de contemplaţia muzeistică. Un poet cu bună intuiţie a fost chiar tentat să-l includă pe Minulescu într-o serie afectată de „dubla influenţă a iconografiei bizantine şi ţărăneşti”, între Voiculescu, Blaga, Maniu, Arghezi ş. a.
Modul Minulescian de a contempla lumea este tradiţional, adică extravertit, tradiţia imediată fiind aceea a romantismului nostru clasicizant şi plasticizant, vizibil la toţi poeţii începutului de secol. [...]
GABRIELA OMĂT, Postfaţă la vol. Versuri, Seria „Arcade”. Editura Minerva, Bucureşti, 1977, p. 264–271.
---- Sfârşit ----
Notes
[
←1
]
Pe frumosul tău covor de pulbere trandafirie,
De pulbere cenuşie, de pulbere bălaie,
O, drum! regi sau sărmani, nebuni sau logodnici,
Culegători de săruturi sau culegători de trandafiri,
Pe frumosul tău covor de pulbere bălaie,
Toată lumea, toată lumea, toată lumea
A trecut (fr.).
[
←2
]
...ducând spre porturile tale
Povara ta de lemne, huilă şi cadavre (fr.).
[
←3
]
Şi fă-mi jurăminte pe care le vei călca mâine (fr.).
[
←4
]
Crepusculul zeilor (germ.).
[
←5
]
Voi aţi văzut-o, doamna în negru... (fr.).
[
←6
]
Iată de ce o iubeam pe Rozina (fr.).
[
←7
]
Să plângi dacă versurile mele te-au putut face să râzi.
