📘 Limbajul morții – Oliver Lustig

OLIVER LUSTIG

LIMBAJUL MORŢII

L­am auzit rostit„ întâia oară, a doua zi după sosirea în lagăt. Eram încolonaţi” în rând uri de câte cinci, în ţaţa a şase butoaie cu o mâncare pe care n­o puteam defini. De două zile nu puseserăm nimic în gură. Eram lihniţi de foame. Când rândul nostru a ajuns în faţă, Isac, fiind cap de rând, a luat de jos o cratiţă, aşa cum a văzut că au procedat cei dinaintea noastră.

BlockdJteste 1 a introdus cu stânga polonicul în butoi. * o dată, de două ori şi, fără să umple cratiţa, a strigat i sechs 2. Isac, nevenindu­i să creadă că

mâncarea aceea indefinibilă din cratiţa rămasă pe jumătate goală este pentru şase persoane, nu s­a mişcat din loc.

— Ah 1 a strigat Blockălteste şi cu dreapta a şi ridicat în aer cârja de care nu se despărţea niciodată.

Isac, neînţelegând nimic. Îl privea paralizat pe Blockăâteste. Izbit peste coaste, s­a prăbuşit răsturnând cratiţa. L­am tras repede după noi, prevenind o a doua lovitură.

Retraşi într­un colţ al platoului, lingând perând fundul cratiţei, am convenit că ah f înseamnă „şterge­o 1” sau „ia­o din loc!”

Peste câteva zile, un Hăitling3 nici n­a observat când a părăsit platou] şj a început să păşească, pierdut, pe aleea care despărţea cele două şiruri de barăci ale lagărului. Din spate se apropia de el un Kupo *. I­a strigat: ab 1

Hăttling­ul, clătinându­se ca un somnambul, s­a dat instinctiv cu câţiva paşi la o parte. Prea puţin. Kapo s­a aplecat, a ridicat o cărămidă şi a aruncat­o după

el. Häftling­ul, cu capul spart, a părăsit aleea pierzându­se în învălmăşeala de pe platou.

1 Şef de baracă

2 Şase

3 Deţinut într­un lagăr de concentrare nazist, neavând nici un drept Nefiind aapărat de nici o lege sau convenţie internaţională.

4 Şef de detaşament

Prietenul meu Isac, care mereu ne spunea că trebuie să învăţăm limba lagărului claca vrem să supravieţuim, a comentat:

— Să ştiţi, fraţilor, că ab înseamnă „dispari sau piei din faţa mea!” în ziua următoare. Isac stătea în faţa barăcii noastre, baraca nr. 21. Fascinat de fumul

crematoriilor, în existenţa cărora nu vroia încă să creadă, n­a observat când pe alee a apărut' un SS­ist pe bicicletă. Ajuns în dreptul lui, SSistul strigă ab şi, în aceeaşi frântură de secundă, îl pocni cu automatul în moalele capului.

Prăbuşit într­o băltoacă de sânge, Isac a murit cu ochii deschişi, cu trupul încolăcit ca un mare semn de întrebare.

El n­a mai apucat să intuiască, dar ne­a ajutat pe noi înţelegem că ab! La Birkenau­Auschwitz, înseamnă, tat>­adf> văr, şi „şterge­o!”, şi „dispari!”, şi

„piei!”, dar nu „din faţa mea”, ci „şterge­o din viaţă'!”, „dispari din lumea aceasta î”, „piei de pe faţa pământuliu!”, că ab nu este o prepoziţie care cere dativul, aşa cum scrie în dicţionare, ci un cuvânt care la Birkenau cere moarte.

ALLE HERAUS 1

Prima comandă auzită de toţi deportaţii Europei ajunşi pe peronul morţii, la Birkenau, în timp ce uşile desferecate ale vagoanelor erau date în lături, a fost:

— Alle heraus! Toţi afară!

Puţini înţelegeau sensul cuvintelor, dar toţi intuiau despre ce­i vorba.

După atâtea zile şi nopţi, chinuiţi de foame şi sete, de geruri cumplite ori de călduri insuportabile, chinuiţi mai ales de întrebarea, devenită din prima noapte obsesie – „ce se va întâmpla cu noi?” – deportaţii au receptat comanda Alle heraus ca pe un semnal salvator şi s­au îngrămădit toţi spre spaţiul lăsat liber de uşile date la o parte.

Trex, patru, cinci sau şase zile şi nopţi la rând, cei, din vagoane nu văzuseră nici câmpiile, nici pădurile prin care trecuseră, nici oameni, nici păsări, nici măcar un petic de cer.

În pereţii vagoanelor nu era nici o breşă.

Oamenii năvăleau spre spaţiul lăsat liber de uşile desferecate date la o parte ca spr (c) „eliherarea lor. Ajunseseră. A capătul puterilor, Gândeau, încercau să se amăgească, unii

8 chiar sperau că, în sfârşit, calvarul a luat sfârşit. Comanda Alle heraus; Toţi afară! Le întărea acest sentiment., înainte de a sări, însă, cei de pe buza vagonului erau cuprinşi de un fior de gheaţă. Priveliştea stranie din faţa lor îi paraliza: garduri, nesfârşite garduri din sârmă ghimpata, gherete, sute de gherete cu SS­işti având toţi mâna pe trăgaci, barăci, cât vedeai cu ochii numai barăci, perfect aliniate, iar în faţa lor oameni în haine vărgate, mii, sute de mii, deasupra fum, un fum greu, negru­vânăt, înecăcios, cer nicăieri, nici un p? Tic de cer.

Şi totuşi, cei aflaţi pe buza vagonului, împinşi de Cei din spate, exasperaţi de ţipetele bolnavilor şi muribunzilor, nemaiputând suporta mirosul cadavrelor intrate în putretacţie amestecat cu cel al găleţilor în care oamenii îşi făciseră nevoile trei, patru, cinci sau şase zile şi nopţi la rând, îmboldiţi de comanda, care se repeta la nesfârşit, Alle heraus 1 Toţi afară I săreau din vagoane cu credinţa că „aici nu se poate să nu fie mai bine”.

Nicicând, nicăieri, oamenii n­au păşit în moarte cu atâta încredere în mai bine ca milioanele de deportaţi din vagoanele oprite pe peronul de la Birkenau, îndemnaţi de comanda repetată la nesfârşit:

— Alle heraus l Toţi afară!

ALLES DORT LASSEN!

Când jandarmii horthyşti ne­au arestat şi ne­au smuls clin casa şi satul în care ne­am născut, din tot ce­au avut părinţii de la părinţii lor şi din ce­au agonisit ei am fost lăsaţi să luăm cu noi atât cât a încăput într­un car tras de două bivoliţe, Când am coborât din car în ghetou – întî) pâr. Riţn, apoi noi, şase copii, al şaptelea era la muncă forţată – ne­am speriat cât de puţin am luat.

Când am părăsit ghetoul şi a început calvarul deportării, ni s­a îngăduit să luăm cu noi atât cât am putut duce fiecare pe spate, în rucsacuri şi baloturi, până la gară.

Când trenul, după trei zile şi trei nopţi, s­a oprit în sfârşit – sosisem la Birkenau­Auschwitz – alimentele consumându­se, rursamrile erau aproape goale. Totuşi, când s­a comandat Alle herrtus I Toţi atară! Le­am strâns la piept cu înfrigurare. În ele aveam fot re ne mai lega de trecut, de casă. În aceeaşi clipă a tunat cea de a doua comandă:

— Alles dort lassen! Lăsaţi totul pe loc î Totul lămâne în vagoane I Totul! Şi haine călduroase pentru iarnă, şi lenjerie de pat, şi scutece pentru copii, şi truse medicale, şi poze de familie, şi cărţi, şi sticle cu apă, şi acte de identitate, şi scrisori de dragoste, şi păpuşi, şi jucării. Totul. Şi amintiri, şi idei, şi vise. Orice speranţă 1

Şi milioane de deportaţi, obosiţi, sleiţi de puteri, speriaţi, îngroziţi, au executat orbeşte ordinul şi au lăsat totul în vagoane. Au coborât In moarte fără

nimic cu ce să se apere, să lupte, să încerce să supravieţuiască. Au fost exterminaţi până la unul. Numai câţiva, puţini, dureros de puţini, au avut, în acea străfulgerare de clipă, curajul nemaipomenit de a nu executa orbeşte ordinul Alles dort lassen 1 Lăsaţi totul pe loc! Totul rămâne în vagoane! Şi au luat cu ei spera/i/a;