Cartea poştală trecea din mână în mână. Nimeni nu citea ce scrie în ea.
Toţi şe uitau doar la adresa expeditorului şi murmurau în neştire Am Waldsee.
Am Waldsee. Nimeni nu ştia undei. Nimeni nu auzise de această localitate.
În seara următoare au făcut rost de un atlas. Iau rupt foile şi au început să citească, pe grupuri, localităţile din toate ţările. Întrun târziu, unul a stf.
Gat:
— Gata, am găsit!
Şi citi cu glas solemn:
— Waldsee.
— Bravo! Undei? In ce tară?
— În Elveţia! Veni răspunsul şi oeste baracă se lăsă 0 tăcere grea, de mormânt.
A. NGST
Dintre toate „invenţiile” regimului nazist, niciuna na 'ost atât de îndrăgită de Hitler ca lagărele de exterminare.
Principiile lui diabolice despre un stat de stăpâni şi sclavi şiau găsit cea mai clară expresie în K. Z. 1uri.
Principiul de bază al marelui imperiu hitlerist, compus din Ubermensch 2i şi Untermensch 3i, trebuia să fie die Angst, frica, teama, spaima. Oamenii imperiului – stăpâni şi sclavi deopotrivă – trebuiau să tremure de frică, să fie pătrunşi de spaimă până în măduva oaselor. Până şi moartea, meseria de bază
a naziştilor, nu era considerată decât drept una din metodele eficiente pentru a înfricoşa lumea, pentru a o înspăimânta. Scopul urmărit rămânea die Angst, teama, neliniştea, groaza.
Întrun ordin, dat la 12 decembrie 1941, Keitel sublinia în mod expres:
„Führer 4u] consideră că aplicarea pedepsei cu muncă silnică pe viaţă ar fi apreciată ca un semn de slăbiciune. O înfricoşare eficace poate fi obţinută
numai prin pedepse cu moartea.”
Hitler nu sa mulţumit să înstăpânească peste tot die Angst, frica. A avut pretenţii să şi teoretizeze necesitatea ei.
„Cruzimea impune – urla el – oamenii simt nevoia să încerce o teamă
salutară. Ei vor să aibă ceva de care să se teamă. Ei vor să fie înfricoşaţi, vor să
se supună cuiva de frică.
Cei cu aceste poveşti despre cruzime, cu aceste reclamaţii despre torturi? Masa vrea asta. Ea are nevoie să tremure”
Hitler ţinea mult la lagărele de concentrare, pentru ra în ele, întradevăr, die Angst, frica, a fost înstăpânită total, atotcuprinzător. Intra în carnea şi oasele deţinuţilor o dată cu aerul clin lagăr pe care1 respirau.
Hăf'lingilor le era frică de Blackälteste, de Lagerälteste5, de Kapo. do ciiniilup şi de SSişti. Le era frică de cravaşa, de bilă, r'e Bock 6. De Baum 7 şi de Bunker 8.
HaâtIingle era trică de sârma ghimpată prin care trecea curent de înaltă
tensiune, de camerele de gazare şi de crematorii. Le era frică de bătăi, de schingiuiri, de torturi, de împuşcări în ceată de spârizurăjtoare.
1 Se pronunţă Katet şi'. Suscimnă Konzenttaţionsjager, lagăr de concentrare.
1 Supraom.
' Subom
4 Conducător
5 Şeful laqărului.
Caprape oire eren inimsi llăltlinqu când erau biciuiţi.
' SţtlpuJ: de care etan spln/urati cu mâinile la spate Hăltlingil.
„ uiuc de toi tură.
Haftlíngn se temeau de Appell*, de Biocksperre? De selecţionări, de boli, de Experimente an lebendigen Menschen 3. Se temeau de zi şi de noapte, de ce ştiau că se va întâmpla şi de ce nu ştiau că va urma.
Hn/iIingilOT le era frică mai ales de moarte. Ei ar fi vrut să trăiască, dar lagărele de concentrare făceau parte din imperiul morţii.
Şi totuşi, în ciuda prevederilor lui Hitler şi Himmler, a întregii haite de SSişti, die Angst, frica, cu trecerea anilor, în loc să crească a slăbit. Häftlingii sau obişnuit cu toate, Inc usiv cu moartea.
Nu mai tremura carnea pe ei nici când erau chemaţi în Bunker, pentru interogatorii, nici când se ordona selecţiona' rea, nici când priveau căruţa în care se strângeau cadavrele de pe platourile dintre barăci. De un singur lucru au continuat să se teamă până în clipa eliberării. De un lucru la care Hitler şi Himmler, întreaga haită de SSişti nici măcai nu sau gândit şi nici nu lar fi putut înţelege.
Până în clipa eliberării, Häftlingii sau temut teubii să nu uite – în. Acel iad al tuturor bestialităţilor pos>b! Ie şj imposibile, care se chema lagăr de concentrare – că fac parte din specia umană. Sau temui să nu decadă, să nu sedegradeze ca oameni.