Au fost prinşi repede şi executaţi. Cei care nau căzut în lupta directă au fost scoşi din lagăr şi lichidaţi cu aruncătoarele de flăcăii. Din cei 860 de Haitii ngau scăpat doar şapte, care erau indispensabili activităţii, ăpitanuiui SS dr.
Mengele, printre care şi medicul său legist la crematoriile din Birkenau, dr.
Nyiszli Miklos din Oradea, pe aie cărui memorii neam bazat în relatarea desfăşurării revoltei. Au fost ucişi 70 de SSişti.
După reconstituirile altora, un număr restrâns de Häftling[douăzeci şi şapte) ar fi reuşit să se îndepărteze de lagăr, să supravieţuiască. Cert este un singur lucru: cel de al treisprezecelea şi ultimul Sonderkommando şia început activitatea arzând în cuptoare cadavrele celor care, la lumina flăcărilor crematoriilor, au înscris una din ceie mai dramatice şi eroice pagini din istoria apărării demnităţii umane.
AUFSTEHEN!
În lagărele de concentrare, când zeci de Kapo începeau să răcnească
auisteheeeen! Deşteptareaaaa! Şi să şuiere din fluierele lor scurte, săream – ca plesniţi cu un bici – de pe cimentul gol şi rece, de pe priciuri sau de pe pământul umed, acoperit cu o mână de paie.
Nu cunosc ora la care se dădea deşteptarea. Ştiu însă că în toate lagărele de concentrare prin care am trecut, răcnetul acela înspăimântător –
auisteheeeen t deşteptarea!
— Acompaniat de şuierul sinistru al fluierelor, pătrundea în baracă când afară era încă întuneric.
Mai ales la Kauiering şi Landsberg, în cumplita iarnă a lui 1944, comanda aceasta provoca o adevărată panică. Dacă nu săreai în picioare la primul răcnet şi nu reuşeai săţi închei mantaua din pânză vărgată, săţi strângi cu sfori zdrenţele de pe tine să nu ţi le smulgă vântul, săţi legi cu sârmă sa boţii să nui pierzi prin zăpadă, odată ieşit din baracă, pe Appcllplatz, nu mai aveai nici o speranţă. Cu mâinile înfofolite în cârpe nu puteai face nimic. Dezgolindule, îţi degerau.
Plecam cu noaptea în cap din lagăr. Drumul până la locul de muncă dura câteva ore. Lucram 101214 ore în şir, cine ştie? Atunci, acolo. Niciodată nam ştiut cât e ceasul.
Când soseam în lagăr era iar întuneric. Ajuns în baracă, în dreptul priciului cădeam ca un buştean. Singura grijă: să nu dorm prea aclânc, să aud primul răcnet: aufsteheeeen! Deşteptarea!
Întro seară, ajunşi în faţa porţii lagărului – după o zi geroasă, când neau murit un număr aproape dublu de camarazi decât de obicei, încât abia leam putut căra cadavrele pe zăpada înaltă de un metru, în care ne afundam şi ne rostogoleam cu cadavre cu tot – după ce am fost număraţi, în loc să păşim, în sfârşit, spre barăci, ni sa ordonat i
— Kehrt euch/Vorwărts marsch! Stângamprejur! Înainte marş î Comanda nea năucit. Aşa ceva nu se ^nai întâmplase.
Neau năpădit cele mai sinistre gânduri.
Am cotito spre dreapta şi, după vreo 500600 de metri, neam oprit în spatele unei coloane nesfârşite de HăftlângL Erau detaşamentele sosite înaintea noastră.
În câteva minute am aflat misterul. Păduchii se înmulţiseră în asemenea proporţii, încât tifosul era iminent. SSiştii sau speriat şi au construit, întro baracă, o instalaţie de duşuri şi câteva etuve pentru dezinfecţia hainelor.
În baie intrau câte o sută. Vântul ne izbea în rafale, Neam îngrămădit unul în altul, sprijinindune reciproc. Altfel, sleiţi de puteri, morţi de foame, pe jumătate îngheţaţi, neam fi prăbuşit cu toţii la pământ. Nea venit rândul târziu după miezul nopţii.
Arri intrat în prima încăpere, neam dezbrăcat, neam legat hainele în baloturi şi leam dat pentru a fi introduse în etuvă. In încăperea următoare erau duşurile. Apă fierbinte! Nu ne venea să credem. Nu făcusem baie de când sosisem la Landsberg. După un minut sau două, apa sa oprit brusc: – '
— Fertig! Heraus! Schneller heraus! Gata! Afară!
Mai repede afară!
Am fost împinşi cu răcnete, înjurături şi lovituri de cravaşa întro a treia încăpere, care navea nici uşi, nici ferestre. O sută de Häftlingi în pielea goală, înnebuniţi de frig, săream în toate părţile, ne loveam peste trupuri, ne frecam unul de altul. Apa se evapora greu. Din când în când, câte o rafală de zăpadă
pătrundea în încăpere, făcândui să urle disperaţi pe cei întâlniţi în cale. Peste o oră, când neam reprimit hainele, eram aproape degeraţi.
Intrând în lagăr, am trecut prin faţa bucătăriei şi neam primit mâncarea: cartofi fierţi. Altă dată săream în sus de bucurie. Acum eram prea istoviţi. Am intrat în baracă. Neam trântit pe locurile noastre. Unii şiau pus cartofii sub cap, naveau putere nicj să mănânce. Nimeni nu sa dezbrăcat.
Peste o oră, poate na fost decât o jumătate, am sărit cu toţii în picioare.
Baraca era răscolită de acel teribil aufsreheeen! Deşteptarea! Acompaniat de înnebunitorul şuier al fluierelor scurte.
Stăteam în picioare şi mă clătinam. Naveam puter* să mă urnesc. Am avut pentru prrma dată senzaţia ca totui sa sfârşit, că nu mai pot.
Al doilea răcnet auisteheeeen! Heraus, schnelier heraus! Deşteptarea!
Afară, mai repede afară! Susţinut de şuierul prelung al fluierelor care a năvălit în baracă din toate părţile ma pătruns ca o ploaie de ace, împungândumi timpanele, ochii, buzele, trupul, celulă cu celulă şi – îngrozit de disperarea în faţa căreia am cedat o frântură ie clipă – mam repezit afară, în ger, pe Appellplatz.
Comanda auisteheeeen! Deşteptareaaa! Nea intrat atât de puternic în urechi, în creieri, în fiecare fibră a trupului încât. Întorşi acasă, la Cluj, multe luni de zile după aceea, în căminul foştilor deportaţi, primul care se trezea dimineaţa striga vesel, triumfător: auisteheeeen! Deşteptarea!; ceilalţi ”din încăpere repetam strigătul, ne întorceam pe cealaltă, parte şi, zâmbind satisfăcuţi, continuam să lenevim minute în şir în paturile moi şi curate.
În câte o noapte, spre ziuă, mi se mai întâmplă şi acum să aud în urechi, venind tocmai din pădurile Bavariei, ecoul acelui teribil auisteheeeen! Răcnit, cu peste 40 de ani în urmă, de toţi Kapo de la Landsherg şi Kaufering.
AUSROTTUNG ALLER JUDEN (1)
Ar fi greu de făcut un inventar complet al tuturor ideilor criminale lansate şi aplicate de Hitler şi acoliţii lui. Niciuna nu a fost însă atât de îndrăgită, atât de larg susţinută şi atât de neîndurător aplicată de nazişti ca
Ausrottung utler Juden, exterminarea tuturor evreilor. Ideea exterminări' a devenit dominantă în gândirea şi acţiunea nazistă. Se intenţiona, se proiectase chiar exterminarea unor întregi categorii sociale, a unor popoare, a unor rase.
Planurile fiind extrem de ample şi ambiţioase, naziştii nau apucat să le finiseze pe toate cu cunoscuta meticulozitate prusacă. Se vorbea le exterminarea unor popoare inferioare, dar nu sa precizat care sunt acelea şi dacă trebuie total nimicite sau o parte a lor să fie transformată în imense mase de sclavi care săi servească pe viitorii stăpâni ai întregii Europe – Obetmenschii nazişti. Se vorbea de exterminarea slavilor, dar sau indicat cifre vagi – 2030 de milioane, fără nici o localizare. Întro singură privinţă sau efectuat calcule exacte, sau făcut precizări cu o meticulozitate tipic SSistă, şi anume, în legătură cu Austrottung aller Juden. Da, aici exista claritate deplină. Era vorba, fără nici*
un echivoc, de exterminarea tuturor evreilor. Până la unul.
Consecvenţi spiritului lor de „Ordnung”, de ordine, naziştii au împărţit, pe categorii bine delimitate, pe cei care trebuiau să fie asasinaţi. Pentru a evita orice confuzie sau omisiune, sau dat ordine de asasinare distincte pentru fiecare categorie în parte. Ordine globale, ce vizau totalitatea unei categorii, şi ordine parţiale, referitoare la grupuri mai mici sau mari dintro categorie sau alta.
Ca urmare, în faţa Tribunalului Militar Internaţional de la Nürnberg sau putut prezenta ordinele originale ori copii ale lor referitoare la asasinarea adversarilor reali sau pretinşi ai naziştilor, a prizonierilor de război, a aviatorilor care se aruncau cu paraşuta, a preoţilor catolici, a „gurilor de prisos”, a „suboamenilor” slavi, a „celor de rasă inferioară”, a evreilor.
Dintre toate aceste categorii, una singură era vizată să fie exterminată în întregime: die Juden, evreii. Şi nu numai cei din Germania, ci din întreaga Europă. Deci, nu un program împotriva a mii sau zeci de mii de evrei. Nu lichidarea câtorva sute de mii dintro ţară sau alta, ci Ausrottung, exterminarea până la ultimul om a peste 11 milioane de evrei, a tuturor evreilor din Europa.