Oamenii mureau gazaţi, împuşcaţi, otrăviţi, spânzuraţi, schingiuiţi; mureau de foame, de sete, de frig, de boală, de epuizare. Mureau în baracă, a WC, pe aleile lagărului, la Appell, în timpul lucrului, în coloana ce intra pe poarta lagărului, ori pe platou, în pielea goală, aşteptând să le fie scoase din etuvă zdrenţele p: me de păduchi. În vara lui '44, la Birkenau, cadavrele erau culese de peste tot fără ca cineva să întrebe cines, ce nume au purtat, din ce ţară provin; erau aşezate în stive pentru apelul de seară, apoi cărate la crematoriu.
Da, în timp ce în Bunkcrelagărului oameni' încă în puteri erau striviţi sub bocancii grei ai SSiştilor, iar la zidui morţii trupurile celor împuşcaţi în ceafă zăceau în băltoace de sânge, în timp ce în fiecare Kommando. HăfiUnqu se prăbuşeau de pe schele, se lăsau înghiţiţi de mlaştini ori treceau de perimetrul interzis pentru a provoca pornirea glonţului salvator, medicii –
Ilăitlingi se luptau cu încăpăţânare, cu disperare să prelungească cu o zi, cu o oră viaţa muribunzilor din Revier. Şi reuşeau. Nicjjizi nu înţeleg cum, deoarece
medicamente naveau aproape” deloc, iar instrumentarul medical era mâi mult decât rudimentar.
„Eram nevoiţi să practicăm b medicină ca în evul mediu – avea să
declare, după eliberare – doctorul Leon Boutlien. Bolnavii inerţi, în stare de semicomă, expuşi la soare şi lovituri – mai toţi Kapo loveau, din pur sadism, peste răni – naveau putere nici să alunge muştele. Acestea se lăfăi au. pe plăgi.
Noaptea făceam incizii cu un cuţit de bucătărie, fără nici o anestezie. După
operaţie strângeam trei până la cinci pahare de viermi. Am văzut astfel dezvoltânduse o adevărată patologie a putrefacţiei”.
Este neîndoielnic că aceşti Arzte, aceşti medici, medici llăitlingi, medici ai imposibilului – cum admirabil ia denumit Cristian Bernadac în zguduitoarea carte pe care lea consacrato, dăruiau puţin câte puţin din viaţa lor ca so păstreze pe a celor care li se încredinţau.
În contrast cu copleşitorul umanism al acestor medici ai imposibilului, die SS Arzte, medicii SSişti, medici blestemaţi; cum ia caracterizat acelaşi Cristian Bernadac, sau pretat la cele mai sângeroase fărădelegi. La simpla lor apariţie în Revier, bolnavii începeau să tremure cuprinşi de soaima morţii.
Păleau, cuprinşi de aceeaşi spaimă, şi HaltJjngii sănătoşi când în poarta lagărului se ivea un SS Îrzt, un medic SSist.
Îmbrăcaţi în uniformă SS, singuri sau însoţiţi de alţi şefi ori subşefi SS, Die SS Arzte, medicii SSişti, medici blestemaţi făceau marile trieri pe rampele morţii. Unii indiferenţi şi apatici, alţii zâmbind binevoitori, fredonând o melodie veselă, dar toţi cu aceleaşi gesturi mecanice ale mâinii sau doar ale unui singur deget indicau cine rămâne, provizoriu, în viaţă şi cine porneşte imediat spre moarte. Fie că era vorba de înfricoşătoarele selecţionări de pe peronul. De la Birkenau – în vara lui '44 treceau prin faţa Lagerarztului SSIiauptsturmiuhrer dr. Mengele, aproape fără întrerupere, câte 1000012000 de oameni din care 75009000 erau trimişi direct în camera de gazare – de dramaticele trieri ale celor epuizaţi de foame, de frig, de bătăi, de munca insuportabil de grea sau de sistematica „curăţire” î Revierelor de bolnavii care nu mai puteau fi recuperaţi pentru muncăDie SS Arzte, medicii SSişti, medici blestemaţi expediau Cda 110 coala 3 în moarte 'individual ori în masă mii, zeci de mii, sute de rm! E oameni.
Imbrăeând peste uniforma SS halate de un alb imaculat, aceşti medici blestemaţi făceau Experimente an lebendigen MensCben, experienţe pe oameni vii. Ştiau că experienţele sunt mortale, dar acest deznodământ le părea firesc. Îi ucideau chiar şi pe cei care rezistau la încercări pentru a nu se divulga cele petrecute. Cu cinismul lor înfiorător îi felicitau pe'cei puţini care, în urma unor grave mutilări, se însănătoşeau şi le făceau o ultimă injecţie „pentru fortificare”.
Această injecţie era totdeauna mortală.
Încercăm o sistematizare a principalelor îndeletniciri ale acestor medici blestemaţi folosindune de, proceseleverbale aie şedinţelor Tribunalului Militar Internaţional de la Nürnberg:
— Erau prezenţi la exterminările din camerele de gazare pentru a supraveghea dacă sanitarii de la echipa de dezinfectare folosesc gazul toxic
„Zycion B” îrt conformitate cú prescripţiile, după deschiderea camerelor de gazare verificau dacă exterminarea a fost totală.
— Medicii stomatologi verificau prin sondaje dacă stomatologii deţinuţi din compania specială de muncă au extras tuturor celor gazaţi dinţii de aur şi dacă iau aruncat în casetele ferecate pregătite special în acest scop.
— Medicii SSişti de la AuschwHz, Birkenau, precum şi din lagărele de muncă îi triau şii trimiteau la exterminare pe evreii deveniţi inapţi pentru muncă şi care, după toate probabilităţile, huşi puteau recăpăta puterea de muncă îh cel mult patru săptămâni. Exterminau şi evreii suspecţi de boli infecţioase. Bolnavii la pat urmau să'fie ucişi prm injecţii, iar ceilalţi asasinaţi în crematorii, respectiv în camere de gazare. Pentru injecţii foloseau fenol.
— Evipan şi acul cianludric.
— Efectuau aşanumitele, execuţii camuflate. Este vorba de deţinuţi polonezi, a căror execuţie era ordonată de către Direcţia centrală a siguranţei Ke/'c/iuiui, respectiv de comandantul trupelor de siguranţă de pe teritoriul guvernământului general. Deoarece din motive politice sau din considerente de'Securitate execuţia trebuia să rămână secretă, arept motiv al decesului se indica unul din pretextele uzitate în lagăr.
În faţa tribunalelor, die SS Artze, medicii SS, medici blestemaţi şiau recunoscut fărădelegile cu cinismul cu care leau săvârşit.
„Baumkotter 1 j Trebuia să asist personal sau sa trimit un subaltern la execuţii, la aplicarea de pedepse pe capră, la execuţii prin împuşcare, spânzurare sau gazare, în afară de aceasta, trebuia să întocmesc listele deţinuţilor bolnavi şi inapţi de, muncă, care urmau să fie transferaţi în alte lagăre, şi, în sfârşit, trebuia să fac experienţe conform ordinefor primite.
Procurorul: în ce scop aţi ordonat dv. şi medicii din subordinea dv.
deţinuţilor ca după loviturile ce li se aplicau pe capră să facă ţăndări şi să
practice „sport”?
Baumkotter: Acesta era un obicei la Sáchsenhausen şi contribuia la o mai bună circulaţie a sângelui.
Procurorul: Aţi examinat oare pe deţinuţii aduşi pentru a fi exterminaţi în masă în camera de execuţie camuflată în cabinet medical?
Baumkotter: Da, am examinat pe aceşti deţinuţi ca să constat dacă au în gură dinţi de metal, de aur, de platină sau alţi dinţi artificiali”.
ĂUSSERSTE GRAUS AMKEIT
Die Grausamkeit, cruzimea, era trăsătura'firească a fiecărui SSist. În felul de a gândi şi, trăi, dar mai ales în telul de aşi exercita profesia, adică în felul de a ucide, die Grausamkeit, cruzimea era prezentă în cele mai variate ipostaze. Consemnăm câtevacitindu1 pe Eugen Kogan. La 1 mai 1943, în locul sărbătoririi, acestei zile, deţinuţii au ţost puşi să care în grădinile lagărului Buclienwald tărgi cu tecale.
— Cel care se' prăbuşea sub povară era atacat de clinii însoţitori ai Scharfuhrerilor beţi. Doi ruşi, Serghei Nicolaev din Voronej şi Fedia Fedorkim din Stalingrad, cărau împreună o asemenea targa. Erau prieteni şi căutau să
rămână nedespărţiţi, ori de câte ori puteau. Pentru a nu „bale ia ochi” lucrau din răsputeri. Dar nau scăpat. Complet epuizat de pasul alergător, 'Fedia sa împiedicat şi a căzut; targa cu scârbosul ei conţinut sa răsturnat, stropindu1
pe SSRottentiUfferVLl Fritz Schulz, care se afla pe aproape. El 1a împuşcat pe loc pe rusul întins jos, în timp ce clinii sau, năpustit asupra tovarăşului său. Trânlindu1 la pământA1 Heinz Baumkdtter. Tost medic' şei a) lagărului de coincenrrare Satiiseiiiidusen.
Proape ieşit clin minţi, SSistul 1a călcat în picioare cu cizmele sale cu ţinte, după care deţinutul a fost sfâşiat de câini. Nimeni nu putea şi navea voie săi ajute pe cei doi.
Dimpotrivă, în imediata apropiere se desfăşura în acelaşi timp o altă
scenă. Wladislaw Schezmit, un polonez, era repartizat unei grupe de transport pietre, care trebuia săşi ducă povara în pas alergător de la grădină până la instalaţia de filtrare. O santinelă SS ia ordonat polonezului să ridice o lespede de piatră de mărime considerabilă, ceea ce el pur şi simplu na putut să facă; nu putea nici măcaT să o clintească din loc, necum so ridice. „Mişcă!” a urlat santinela, aruncând cu o cărămidă în polonez. Plin de sânge, deţinutul sa prăbuşit. „Ridică piatra, câine polonez! Să ridici imediat piatra!” Câţiva SSişti au turnat o găleată de apă pe deţinutul leşinat, lau readus în simţiri, lau smucit în sus şi.
— După ce lau sprijinit de un copac, lau executat pentru „sabotaj”, pe îndelete, folosindu1 drept ţintă de tir.
În aceeaşi noapte au murit trei deţinuţi, care fuseseră bătuţi şi muşcaţi de câini în grădină, iar alţi şase au fost pur şi simplu omorâţi cu parul”.
Şi acum o secvenţă din procesul de la Dachau.