— Băieții nu-și plănuiesc nunțile, zice Johnny.
— Dacă m-aș mărita cu Drake, aș avea numai flori galbene, spune Mirren. Flori galbene peste tot. Și o rochie galbenă primăvăratică, de fapt ca o rochie normală
de nuntă, numai că galbenă. Iar el ar purta un brâu galben.
— Ar trebui să te iubească foarte, foarte, foarte tare ca să poarte un brâu galben, îi spun.
— Da, zice Mirren. Drake ar face-o.
— Să vă spun ce n-o să vreau eu la înmormântarea mea, zice Johnny. Nu vreau o grămadă de newyorkezi dintr-ăia din lumea artei, care nici nu mă cunosc, dar se fâțâie printr-o sală de recepții de tot rahatul.
— Eu nu vreau oameni religioși, vorbind despre un Dumnezeu în care nu cred, spune Gat.
— Sau un grup de fătuci false, prefăcându-se că sunt atât de întristate și apoi ducându-se la toaletă să-și dea cu luciu de buze și să-și aranjeze părul, spune Mirren.
— Doamne, glumesc eu, sună de parcă nu v-ar plăcea înmormântările.
90
— Serios, Cady, zice Mirren. Ar trebui să-ți plănuiești nunta, nu înmormântarea. Nu fi morbidă.
— Și dacă n-o să mă căsătoresc niciodată? Dacă nu vreau să mă căsătoresc?
— Atunci plănuiește recepția de la lansarea cărții tale. Sau de la inaugurarea unei galerii de artă.
— Are de gând să câștige Olimpiada și Premiul Nobel, spune Gat. Poate să
organizeze petreceri pentru astea.
— OK, bine, spun. Hai să plănuim petrecerea Olimpiadei la handbal. Dacă asta o să vă facă fericiți.
Și ne apucăm. Mingi de handbal de ciocolată învelite în glazură de culoare albastră. O rochie de aur pentru mine. Cupe de șampanie cu mingiuțe aurii înăuntru. Discutăm dacă oamenii poartă ochelari ciudați de protecție și pentru handbal, cum se poartă la racquetball, și ajungem la concluzia că, de dragul petrecerii noastre, vor purta. Toți invitații vor purta ochelari auriți de handbal pe toată durata petrecerii.
— Dar tu o să joci într-o echipă de handbal? întreabă Gat. Vreau să spun, vorbim de un echipaj întreg de zeițe amazoane sărbătorind victoria împreună cu tine? Sau ai câștigat Olimpiada de una singură?
— Habar n-am.
— Chiar e cazul să te pui la punct cu handbalul ăsta, zice Gat. Sau n-o să câștigi niciodată aurul. Va trebui să regândim toată petrecerea în cazul în care câștigi doar argintul.
•
În ziua aia, viața e frumoasă.
Noi patru, Mincinoșii, am existat dintotdeauna.
Vom exista întotdeauna.
Indiferent ce se va întâmpla când vom merge la facultate, când vom îmbătrâni, cum ne vom construi viețile. Indiferent dacă Gat și cu mine vom fi împreună sau nu. Indiferent unde vom ajunge, vom putea întotdeauna să ne adunăm pe acoperișul de la Cuddledown și să privim marea.
Este insula noastră. Aici, într-un fel, vom fi întotdeauna tineri.
46.
Zilele care urmează sunt ceva mai întunecate. Mincinoșii nu vor să meargă
nicăieri. Mirren are roșu în gât și o doare tot corpul. Stă mai mult la Cuddledown.
Face desene ca să le agațe pe holuri și lipește șiruri de scoici pe marginea blatului 91
de bucătărie. Se adună maldăre de vase în chiuvetă și pe măsuța de cafea. DVD-urile și cărțile stau în teancuri precare prin toată sufrageria. Paturile zac nefăcute și băile au prins un miros umed, de mucegai.
Johnny mănâncă brânză cu degetele și se uită la comedii britanice la televizor.
Într-o zi adună un șir de pliculețe vechi de ceai, care zemuiesc, și le aruncă într-o cană cu suc de portocale.
— Ce faci? îl întreb.
— Băltoaca cea mai mare adună cele mai multe puncte.
— Dar de ce?
— Nebănuite sunt căile prin care lucrează mintea mea, spune Johnny. Am impresia că cea mai bună tehnică este, în general, aruncarea pe sub mână.
Îl ajut să conceapă un sistem de punctare. Cinci puncte pentru stropituri, zece pentru o mică băltoacă, douăzeci pentru un model decorativ pe peretele din spatele cănii.
Stricăm o sticlă întreagă de fresh de portocale. După ce termină, Johnny lasă
cana și pliculețele de ceai măcelărite, încă scurgându-se, acolo unde au aterizat.